marți, 22 decembrie 2009

luni, 14 decembrie 2009

.

m-am pus asta zi pe ganduri…stateam asa pe ele si cum nu ziceau nimica…m-am adancit printre ele…..am baut un vin fiert….si am plans

cat de trist e omuletu asta….
Cata tristete a putut sa adune si cat a mai putut sa planga… cred ca desi afara nu ploua…in inima lui se desfasoara un spectacol nocturn in care ninsoarea a luat locul picaturilor de ploaie

Stii ca nu mai ninge demult….?
Daca fulgii ar cadea perpendicular pe varful capului meu….nu as mai putea prinde fulgii de zapada in gura….as cadea pe spate 

sâmbătă, 12 decembrie 2009


hmm...si totusi poate vine moshu....

joi, 10 decembrie 2009

o zi...in plus?


A mai trecut o zi si din calendar o foaie a mai cazut …. Am inceput sa urasc si sa uit ce inseamna iubirea….am inceput sa daruiesc flori. As vrea sa ramai si cand nu mai sunt sa ramai aici…cine stie ..poate ma voi intoarce. Te doare asta? Nu cred ca mai pot face ceva pentru tine….e tarziu si cred ca o sa dorm….

Stii ….am visat aseara ploaie….cred ca o sa plangi ….asa ca inainteaza spre usa….si nu te uita inapoi….e mai bine asa…..eu acuma ma inalt spre cer…si te las inger mic….dar sa nu uiti….cat ploaie va cadea pe pamant….tu sa stii ca ma gandesc la tine…..sa stii ca iti trimit o raza de soare printre picuri care sa te mangaie!

duminică, 6 decembrie 2009

dragul meu prieten,


m-am simtit stingher….eram atat de singur printre oamenii astia pe care ii stiam parca de o viata….fata tine..mi se pareau atat de departe.

Am inaintat spre o poiana…erau cruci si lumea vorbea si totusi in poiana domnea o liniste deplina…tot ce auzeam erau lacrimile care curgeau si loveau pamantul cu sete
As fi vrut sa iti cant ceva….si sa imi auzi durerea…as fi vrut sa te aud razand si sa iti aduci aminte de mine asa cum era pe vremea cand radeam impreuna..as vrea sa aduc inapoie vremea cand nu aveam nimic..eram atat de saraci…dar faceam un intreg si parca viata era mai usoara. Am invatat multe de la tine…stii azi am fost pe la prima noastra sala de repetitie….era parca parasita…..si totusi printre ruine am reusit sa vad istoria….inca era scris acolo numele trupei noastre….era acolo…inca acolo….si parca am auzit iar cuvintele tale…..am auzit acordurile pe care mi le cantai de atatea ori ca sa le inteleg mai bine si ca sa imi dea sentimentul ala care ma pornea sa scriu versuri.
Am vazut atatia oameni care parca treceau in viteza pe langa mine…si am realizat ca este viata care trece…nu pot sa te las in urma prieten drag…imi voi incetini mersul….stiu ca ma vei prinde din spate si vei reveni….daca nu..ne intalnim in acelasi loc in care ne-am intalnit intotdeauna..

miercuri, 2 decembrie 2009


oricat as vrea sa scriu nu pot....o sa ma opresc deocamdata....vestea asta rea m-a intors pe dos

roby a plecat dintre noi intr0un loc in care nu exista durere....si de acolo ne va veghea si ne va indruma

ma simt onorat ca am putut sa fiu prietenul tau!

R.I.P Roby

luni, 30 noiembrie 2009

e din nou ceata si...


….s-a lasat seara si peste sufletul meu. Nu stiu de ce dar ma simt din ce in ce mai singur…din ce in ce mai departe de tot si de toate. Am uitat parca sa si visez….
In noapte s-a facut liniste si printre stropi de ploaie care cad pe fereastra mea se aude un raset de copil…e undeva aproape si totusi e atat de departe….familia mea e departe. Mi-e dor de ea…mi-e dor de copii mei si mi-e dor sa ii aud cum rad fericiti….si mai vreau sa imi vad casa aceea in care totul era o joaca….aceea in care ajungeam si ii prindeam in brate…aceea in care ea ma astepta surazatoare in prag si ma saruta lasand in urma noastra un parfum de iubire….

Am spalat azi dimineata un mar si parca te-am revazut cum radeai…si cum taiai tu intotdeauna marul….mai imi aduc aminte de mine cand eram mic si nu puteam manca un mar daca nu era inceput …stii ce e trist? Nimic nu se mai intoarce….totul e pierdut acum….pana si marul pe care te asteptam sa mi-l incepi…

Am incercat sa zambesc si azi insa era tare frig in camera…am inghetat si lacrima care imi curgea pe obraz s-a facut rece….si am sters-o. Stii ca in apa lumea e mai frumoasa…si mai tacuta…in apa nu e atata galagie?

miercuri, 25 noiembrie 2009


Doamne, daca maine mor…mai lasa-mi cateva clipe de fericire….
Lasa-ma sa simt mirosul ierbii vara…..
Lasa-ma sa cant ….
Lasa-ma sa mai sarut o data
Lasa-ma sa mai sper ca totul e bine
Lasa-ma sa mai strang o data in brate si sa ma simt in siguranta….
Daca ai mai putea…..as vrea sa stau cu mama….si sa imi asculte toate durerile…as vrea sa ma mai mangaie asa cum numai ea stia….si sa ma incurajeze…as vrea sa o vad macar o data asa cum era ea fericita…si radea…Doamne ce frumos radea ….pe toti ii fermeca cu rasul ei….si cu bunatatea ei….
Lasa-ma DOAMNE…sa mai plang o data..insa ia-mi durerea…..
Si…DOAMNE……fa pace…si fa-i sa nu mai isi aduca aminte de mine…da-le liniste si bucurii…si dragoste

marți, 24 noiembrie 2009

Iubito cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut
Asculta-ma si lasa-ma sa strig,
Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig

Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit
Cine-a iubit frumos cine-a gresit
Cine-a iubit cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rnd pe rand
Cine s-a intors mereu cu ziua in gand

Cine-a pierdut cine-a castigat
De toate-nlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult in celalalt
Sub cerul prea strain si prea inalt
Sub cerul prea strain si-nalt

Iubito cata lume intre noi
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut
Cate zapezi pe buze ne-au crescut
Cand n-am sa uit cum suna glasul tau Decat tacerea ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta
Nu simt ce-nseamna umbra ta

Iubito cata lume intre noi
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut
Cate zapezi pe buze ne-au crescut
Ascullta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig
Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit
Cine-a iubit frumos cine-a gresit,
Cine-a iubit cine-a gresit

Numaratori de ploi de doi in doi
Iubito cata lume intre noi
Numaratori de ploi de doi in doi
Iubito cata lume intre noï

daca ati ajuns pana aici cu cititul..va naunt ca versurile sunt ale unei trupe romanesti:P Pasarea Colibri iar piesa se numeste "Scrisoare de bun ramas". in ultimul timp am ascultat-o la indemnul unui blog pe care l-am vizitat de curand...piesa e superba
Va recomand si "audio": http://www.youtube.com/watch?v=tmzoN_afPGk&feature=player_embedded

luni, 23 noiembrie 2009

Am visat az noapte cum iti stergeam lacrimile. ...


Si azi a fost ceata. Pe drum am intalnit un catel mic..era zgribulit de frig…era atat de mic…si nasul lui era atat de rece…stii ca un catel cu nasul rece e un catel sincer? Dar oare nu sunt toti? Ei sunt atat de blanzi..nu ca si oamenii…ar face orice pentru tine…si nu trebuie neaparat sa ii hranesti….o fac din bun simt…oare de ce nu putem fi caini?.....si a inceput sa scanceasca….ii era atat de frig..si parca am inceput sa il inteleg cu fiecare scancit..cu fiecare clipire a ochilor…ce ochi mici si frumosi avea….si se uita la mine atat de rece….de parca nu ii mai pasa de lumea asta….fusese rea lumea asta cu el…si el nu ceruse nimica..decat un loc in care sa iubeasca….un loc in care sa latre fericit si sa fie iubit…nu vroia sa fie iubit la fel cum iubea el…ci doar cineva sa fie acolo pentru el….era trist….era atat trist….imi venea sa plang cand il vedeam cat de firav e si cat de mult dorea sa moara….i-am spus ca il voi iubi si ca voi fi langa el….nu mai vroiam sa il simt atat de rece…..vroiam sa il vad fericit….as fi vrut sa imi zambeasca si sa fie fericit….dar el se incapatana sa taca…si sa sufere. L-am adus in casa si el a schenuat…parca imi multumea dar nu era fericit…..peste noapte l-am lasat la caldura…..si apoi am adormit cu el in brate…..l-am visat cum ii stergeam lacrimile…..
Cand m-am trezit era rece…murise…poate de durere…poate de speranta….plangeam si scheunam incet langa el…se mai dusese o frantura din mine odata cu micutul acesta care venise de nicaieri sa imi arate suferinta la un alt nivel acela final….
As fi vrut sa pot sa fac ceva pentru el…si imi reprosez acest lucru si acum….dar poate ca el asta vroia…se incapatana ca si mine intr-o idee….era iarasi ceata….si eu plangeam cu el in brate inainte de a-l reda pamantului pentru totdeauna….as fi vrut sa il mai simt o data si poate sa imi zambeasca…….o sa imi amintesc de el…..ii stergeam lacrimile……

duminică, 22 noiembrie 2009

...poate maine....


…m-am plimbat azi prin desert….era cald si parca picioarele imi devenisera grele….vedeam undeva o oaza si incercam sa ma apropii de ea, dar parca se departa si lasa in urma ei o dara de apa….mi-am tarat pasii prin apa aceea amestecata cu nisip…era atat de ciudat…parca imi era rece…am inceput sa zambesc. Stii ca uneori cand apa imi atinge picioarele..imi vine sa rad….nu stiu nici acum de ce…dar imi aduc aminte ca am visat intr-o noapte un lac in care ma scaldam si radeam….era noapte si eram singur….eram fericit…nici nu mai imi aduc aminte de ce eram fericit…insa stiu ca undeva in lumina lunii ….cineva plangea. M-am dus spre locul acela care pe masura ce ma apropiam de el..devenea din ce in ce mai indepartat….si cu toate astea fugeam spre el….pana cand l-am ajuns din urma. Pe o iarba atat de verde incat parea de basm statea o fetita si plangea incet. M-am dus spre ea si i-am zambit…mi-a raspuns cu un zambet incocent si plin de lacrimi. Daca ai stii ce mult a insemnat pentru mine zambetul acela….si apoi rasetele ei care ma indemnau sa intru in apa…radeam si eu din ce in ce mai tare si eram fericit….copila radea si ea….si chipul ei imi aducea aminte de cineva…insa nu putea sa deslusesc in minte persoana….radeam si eram fericit. azi m-am plimbat prin parc si era frig…era atat de calm afara si linistea cuprindea totul in jurul meu…pe aleile parcului nu era nimeni…si o ceata apasa greu…am vazut o banca pe care stateam de obicei cand eram suparat…m-am asezat si am inceput sa imi amintesc dureri…si chiar clipele grele prin care trec si prin care am mai trecut ..ma gandeam ca poate nu e normal…ca poate indur mult prea multe…ca poate ar trebui sa pun piciorul in prag… fetita din visul meu a venit spre mine…tremura de frig si era imbracata asa de subtire…mi s-a facut mila de ea….si i-am dat geaca mea….mi-a zambit…acelasi zambet care ma facea sa sper…am intrebat-o de ce e asa subtire imbracata….a inceput sa planga. Inima a inceput sa ma doara cand o vedeam asa de suparata. I-am soptit ca o sa ii fie bine…si ca viata nu e asa cum crede ea…cand va creste mare…cineva o va iubi si I va da caldura de care are nevoie….a zambit iarasi si apoi…razand in hohote mi-a intins haina si a plecat zburdand.
Am ramas singur pe banca si mi-au dat lacrimile. A inceput sa ploua…si picurii erau asa de reci…iar lacrimile mele curgeau necontenit…credeam ca se va opri curand…dar ploaia nu mai era acolo…erau doar lacrimile mele…..se facea seara si ceata se ridica. M-am ridicat si eu de pe banca si mi-am adus aminte de zambetul acela strengar…poate ca va fi bine….sigur va fi bine….cand?....poate ca maine…

marți, 17 noiembrie 2009

old....

Cat am imbatranit in ultimii ani….
A mai trecut un an peste viata mea…a mai plouat…si soarele a iesit rar pe strada mea. Putin din timpul pe care l-am petrecut plimbandu-ma prin parc am zabovit asupra bancii pe care am stat si pe care m-ai sarutat prima data.
Uneori printre lacrimi se ascunde atat de multa dragoste neimpartasita….
Azi am avut nevoie de cineva sa ma stranga in brate. As sperat sa iesi de undeva si sa ma strangi in brate si sa imi zambesti…am inceput sa sper ca un nebun, ca vei aparea in viata mea si ca ma vei face fericit…ceea ce e curios insa…e ca nu te mai vreau niciodata in viata mea…ci vroiam o imbratisare calda de pe vremea cand zambetele mele veneau din inima si de pe vremea cand ploia nu era doar motiv de lacrimi.

luni, 16 noiembrie 2009

Putin din vremurile de demult...(pe versuri de Vescan)


Atunci omul era om,acum omul e caine
Atunci nu profitau toti,se stia de rusine
Atunci femeile se bucurau pt o floare
Acum se bucura daca le duci pe banii tai la mare
Si e mare lacomia si invidia de azi
Nu simti o mana pe umar doar daca te ajuta sa cazi
Atunci puteai sa ai mai mult de 3-4 fratzi
Acum sub fetze zambitoare stau bulangii mascatzi
Acum copii de 12 ani se plang cat le e de greu
Si`tzi rad in fatza daca zici ca exista d`zeu
Nu respecta nimik,au lumea lor virtuala
Cu capu`n plasma nu stiu nici daca ploua afara
Si ce le pasa lor,de ce e bine si ce nu
Cat timp au calculator mai bomba ca a lu` vecinu
Atunci visul unui pusti era un mountain bike
Acum e sa ajunga cel mai bun la counter strike

Atunci stiam ce e iubirea fara sa citim in Dex
Acum nu se mai face dragoste,se face doar sex
Atunci erai sarac respectat pt ce`ai in cap
Acum vezi respect doar daca iesi din casa lu` Tziriac
Atunci oamenii faceau si vorbeau doar dupa
Acum vorbesc si cand tre sa faca se fac ca uita
Atunci gaseai compasiune,intelegere
Acum pactul cu diavolul e cea mai buna alegere
Inca ma mir ca prostu de ce poate face banu
Atunci eram egali toti nu prea conta buzunaru
Acum femeile aleg barbatii dupa vile
Si li se pare demodat sa mai ramana virgine
Totul s`a schimbat,stam intre curve si hotzi
Ca sa rezistam vii suntem mai reci ca niste morti
Si ar mai fi de zis multe,mult,mult prea multe
Dar prefer sa inchei,oricum nimeni n`o s`asculte.

duminică, 15 noiembrie 2009


O lumina departe ma priveste si parca vrea sa imi spuna ceva. Sunt singur si printre lacrimi care imi curg pe obraz razbate un zambet. E o amintire. Un suflet undeva departe se plimba prin ploaie cautand raspunsuri…cautand un zambet. As vrea atat de mult sa fiu acolo sa iti dau zambetul acela de care ai nevoie, ca apoi sa ajung la lumina aceea. Stii, uneori ma gandesc la pace….si nu gasesc raspunsul. Stii, uneori intunericul ma cuprinde si am nevoie de lumina din ochii tai sa ma caluzeasca spre bine, asa cum facea intotdeauna cand eram intr-un moment greu. Acum nu mai esti aici si parca plecarea ta a lasat un mare gol in inima mea. Ma simt singur de cand ai plecat…ma simt singur de cand printre stele iti calauzesti drumul si parca atunci cand ma uit pe cer te vad si as vrea sa imi zambesti.
Daca lumea m-ar lasa as veni sa te vad…as veni sa te mai strang odata in brate si sa te iti mai ascult o data vocea ta calma si buna……as putea zambi…si cine stie….poate drumul spre lumia aceea nu ar mai fi asa de greu…

(dedicata acele persoane care a plecat la cer si caruia ii datorez ceea ce sunt aici. Multumesc bunico...tu vei ramane mereu floricica mea! - mama...sa stii ca nu te-am uitat si ma gandesc tot timpul la tine sperand sa iti pot multumi vreodata pentru ca mi-ai calauzit pasii)

joi, 12 noiembrie 2009

poveste neterminata....


E atat de liniste in camera mea…..e o liniste in care visez…e linistea in care vad o lumina undeva la capat. Mai demult aici era un foc cald…si flacarile lui se jucau asa de frumos in aer..parca se imbratisau intr-o feerica poveste de dragoste. Mai era si un pian la care obisnuiam sa ma uit sperand ca odata va canta o melodie care sa ma faca sa zambesc. Acum nu mai e nimic…camera mea e goala si rece. Undeva intr-un colt am zarit o sticla rasturnata…poate bausem ieri din ea. Nu mai imi aduc aminte, stiu insa ca ieri era mai cald…hmm…mai e si o poza….si in ea zambesc….cine stie de cand o am….si parca incep sa imi amintesc cand mi-am facut-o..incep sa zambesc….era ziua mea…..implinisemn atunci o varsta mare…o varsta care ma facea sa intru printre cei maturi. Imi aduc aminte ca vroiam sa am o amintire a copilariei mele prelungite…si zimbisemn…mi-am adus aminte atunci de tot…tin minte ca dupa ce am lasat aparatul jos….mi-au dat lacrimile….
Mai stiu ca ploua in ziua aceea…in toate zilele in care am suferit ploua…si pe geam se formasera niste brazde taiate de picurii care cadeau cu putere pe acel pervas roshu…de ce il facusem rosu? Nu mai imi aduc mainte…cred ca era doar pentru ca iti placuse tie culoarea aceea..da acum imi amintesc iti placuse intradevar culoarea aceea.
....iti mai amintesti cand m-am taiat la deget? Cat sange mi-a curs si tu plangeai fara sa faci nimic. Te-am prins in brate atunci si mi-ai zambit ….batea vantu in seara aceea….si noi ne iubeam in balcon…era rece si tu nu mai vroiai sa intram….am inghetat…ce mai racisei atunci….
Hmm …e rece in camera mea…si mai deschis o sticla…si beau ceva fara sa imi dau seama…..se face cald. Se aude incet un pian….cu greu deslusesc sunetele…apoi parca ca intr-o melodie veche deslusesc …parca plange cu mine….mi-a cazut sticla din mana si s-a spart….ce ciudat arata sticla cand e sparta….am vrut sa o ridic si m-am taiat ..am inceput sa rad ca un bezmetic….sangele imi curge si nimeni nu e aici sa il faca sa se opreasca….e din ce in ce mai cald..si tu intri in camera…pasesti spre mine si te apropii...e foarte cald.....si...

Pentrunoidoaruclujconteaza



Pe elevu il stiu de ani buni...l-am cunoscut prin 94 ca un cal breaz care isi dadea sufletul cand era in galerie.

L-am cunoscut mai apoi si ca om si e un mare sufletist...il respect si acuma si o sa ii invat pe copii mei sa il respecte pentru ceea ce face el pentru U Cluj si pentru galeria asta... e ceva ce ar trebui trecut in istorie. Normal ca langa el sunt altii si altii care au tinut aprinsa torta supravietuirii, desi am trecut prin perioade grele, chiar foarte grele uneori. Trebuie sa ne respectam unii pe altii, mai ales ca suntem oameni care am tinut flama asta aprinsa..care am tinut echipa asta pe linia de plutire. stitii prin ce am tinut noi echipa in viata? prin sufletul mare, prin inimile alea care au alcatuit imaginea aia de vis din gruia cand le-am aratat tuturor cine suntem noi: O MARE INIMA!

Elevu se contopeste la un moment dat cu galeria, langa el sunt aceiasi oameni...aceiasi suporteri..aceleasi inimi mari1

Vreau sa ii respectam...vreau sa ii iubim si sa ne mandrim la urma urmei cu noi insine! Alaturi de ei mi-am petrecut o parte din viata..
Haide U! va rasuna mult timp de aici incolo si asta si datorita lor!
ii respect pe toti..dar fata de altii am putin mai multa consideratie!

Numai U Doamnelor, Domnisoarelor si Domnilor!

PS astia suntem noi.. si vom fi mereu aceeasi si nu uitati:
U Cluj nu s-a nascut sa castige trofee ci s-a nascut sa fie iubita!
Va rog nu transformati U in ceva comercial!
Va rog Iubiti U fara a cere nimic in schimb!

marți, 10 noiembrie 2009

uneori e mai bine sa infrangi!


Hm.Sunt obosit as vrea sa pot sa dorm dar nu mai pot…a trecut prea mult timp sunt plictisit de tot, sunt sictirit. Am obosit sa tot alerg ca si un caine maidanez sa sper ca cineva acolo o sa ma vada si pe mine o sa-mi simta durerea, dar nu, primesc o coaja de amagire si ma multumesc si cu ea pt ca e tot ce am e tot ce imi doream pentru ca e mai mult decat speram. E ciudat cum tot ce e mai bun in tine sau ceea ce ar trebui sa te intregeasca dispare ramane doar o amintire acolo uitata, prafuita ca un bibelou de portelan, e fragila, se sparge te doare pentru ca ai mai pierdut ceva din tine inca o bucatica si te intrebi cate vor mai fi oare, de ce eu? de ce la mine? de ce nu altul ca si mine? Pentru ca esti ales. Esti ales sa iti duci soarta mai departe sa incerci. Si cu fiecare farama de speranta sa te intrebi de data asta reusesc? Dar nu. Nu e asa, orice farama de speranta se spulbera in urma ta. Ma simt ciudat pentru ca tot ce ating, eu sparg. E ciudat sa iti dai seama dinainte ca asa va fi dar asta e, nu ai ce face, te duci astepti doar sa auzi un zgomot in surdina si nu-l auzit dar simti cum s-a mai rupt o bucatica. Zambesti, deja te-ai obisnuit si strigi dar nu te-aude nimeni, sau poate nu vrea nimeni sa te auda. Si intr-un zgomot surd te prabusesti, esti singur. E prea putin. Te doare si te ridici si pleci. Si daca esti intrebat incotro raspunzi plin de mahnire “Plec spre o alta dezamagire!”. Ai vrea sa te mai uiti in spate ai vrea sa vezi unde-ai gresit dar, doare si esti mahnit in continuare. Mai bine pleaca-ti capul si lasati-l taiat pentru ca atunci nu o sa mai doara si te simti eliberat.


PS Dude i'm here for u...u know that always there is a bridge to cross to another level even if it's a regression...after u cross it the sun will be over u (that bastard pervert sun)

luni, 9 noiembrie 2009

ca sa vezi ce usor poti sa explici unei femei lojika calculatoarelor....


Buna ziua!

Daca vreau sa copiez pe floppy un film, apas butonul “paste” si atunci imi apare un text care-mi spune ca nu este loc destul pe floppy. Dupa asta apas “paste shortcut”, si astfel filmul deja incape.
Problema este atunci cand vreau sa vad filmul pe un alt calculator, fiind avertizata ca nu gaseste filmul, totusi de pe calculatorul meu pot sa pornesc filmul de pe floppy. Care poate fi problema?
Multumesc.

Raspunsul celor de la firma:

Stimata doamna!
In poseta dumneavoastra nu puteti baga o blana. Un biletel insa, pe care e scris “blana se afla in dulap”, incape lejer in poseta.
Asadar daca sunteti acasa si cititi biletelul “blana se afla in dulap”, atunci sigur o gasiti acolo.
Situatia e nasoala atunci cind sunteti la prietena dumneavoastra si cititi biletelul. In dulapul prietenei puteti cauta la nesfarsit blana, nu o veti gasi niciodata.
Explicatie:
Poseta - floppy
Blana - filmul
Biletel - “shortcut”
Dulap - calculator
Molia din dulap - virus
Vecinul in dulap - hacker

Numai "U"



Din ciclul: Cu bucata mea de paine am rupt dintii unui caine...va prezint un episor deosebit concretizat intr-un banc:


Jurnalul ei:
Sambata seara mi s-a parut ca se purta ciudat. Facusem planuri sa mergem la un bar ca sa bem ceva. Fusesem la cumparaturi cu prietenele mele toata ziua si am crezut ca era suparat ca am intarziat. Nu a zis nimic. Conversatia nu incepea, asa ca am propus sa mergem undeva unde sa putem vorbi in liniste. A fost de acord dar era in continuare tacut si absent. L-am intrebat ce nu era in regula. A spus ca e totul ok. L-am intrebat daca era suparat pe mine…daca tacerea lui era din vina mea. Mi-a spus ca nu are legatura cu mine si sa nu imi fac probleme.
In drum spre casa i-am spus ca il iubesc, el doar a zambit si a continuat sa conduca. Nu imi pot explica comportamentul lui. Nu inteleg de ce nu mi-a spus “si eu te iubesc”…..
Cand am ajuns acasa, am simtit ca l-am pierdut, ca si cum nu ar mai fi dorit sa aiba de a face cu mine niciodata. Pur si simplu statea si se uita la televizor. Parea atat de distant si absent. In final m-am hotarat sa merg sa ma culc. Dupa vreo 10 minute a venit si el in pat, si spre surprinderea mea a fost receptiv la mangaierile mele, si am facut dragoste. Dar tot nu era el…am simtit ca era distras si cu gandul in alta parte. Am simtit ca nu mai rezist asa ca m-am hotarat sa il confrunt, dar el adormise deja.
Am inceput sa plang cu cearsaful in dreptul gurii pentru ca nu vroiam sa-l trezesc si am plans, si am plans, pana am adormit si eu. Sunt disperata. Nu stiu ce sa ma fac. Sunt aproape sigura ca se gandeste la alta. Viata mea e un dezastru.”

Jurnalul lui:
“U” iar o pierdut, dar macar m-am futut…

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Despre ploaie...


Ploaia este o formă de precipitaţii atmosferice. Ploaia se formează când diferite picături de apă din nori cad pe suprafaţa Pamântului în formă lichidă. Nu toată ploaia ajunge în sol. Unele picături de apă se evaporă în timpul căderii şi nu mai ajung în pământ.
Ploaia este o parte importantă a circuitului apei în natură şi are loc după ce apa care s-a evaporat din râuri, lacuri, oceane, ş.a.m.d. se condensează ajungând picături de apă şi cade pe pământ, întorcându-se înapoi în pârâuri, râuri, lacuri. Procesul formării ploii este numit şi efectul Bergenon.

Ploaia insa mai presus de toate e o puzderie de lacrimi...ale mele, ale tale...ale noastre...ale lor
...si mai e ceva....ploaia ma face trist...de fiecare data!

vineri, 6 noiembrie 2009

simteam nevoia unei completari in timp ce vb cu un prieten...


Stii ce e naspa?



Naspa e ca de fiecare data... viata merge inainte....si eu vreau sa zambesc ....cred ca altii vor zambi cand vor vedea asta....e ceva normal...nimeni nu poate fi asa de trist sa nu zambeasca unui pui de om!

Pasii mei se aud parka atat de surd intr-un tunnel care nu are nici un capat…..si se plimba intr-un nesfarsit ecou.


Stii ca azi am asteptat sa vina ploaia? Nici nu mi-am dat seama ca vroiam asta…eu…un om care nu iubeste ploaia….si ma mir de ce…cred ca ma gandeam la tine…sin u puteam plange……am lasat pana la urma ploaia sa planga pentru mine. Am lasat-o sa planga si mi-am vazut de gandurile mele…daca ploia ar putea sa te faca sa zambesti cred ca lumea ar fi mai buna…..as reusi un pas inainte.

Azi mi-am dat seama ca pe noi ne despart lacrimile astea de ploaie…si ca as vrea ca ploaia asta care cade peste mine sa fie mai calda…mi-as aminti de sarutul acela din ploaie…si eu….cred ca as zambi!

joi, 29 octombrie 2009


In templul ce vibra odata/ La imnul unei mari iubiri
Se-asterne de azi incet tacerea/ Pe malul Somesului lin
Momente unice traiam/ Strigand mereu pe-acelasi ton

Ce-i pentru unii o vocala/ Iar pentru noi e un simbol
Din tot a mai ramas splendoarea/ A miilor de amintiri
Care raman mereu in inimi/ Si vor renaste din iubiri
Iubiri ce le purtam in suflet/ Printr-un simbol etern sublim
Ce rautatea nu-l v-a sterge/ Caci langa "U" mereu vom fi...

Doamne cum trece vremea....parca mai ieri admiram galeria...avand 6-7 ani si incercand timid sa ma apropriu de ei...
amintiri care insumeaza vreo 25 de ani de durere...de suferinta si de bucurii boeme

ieri afisam banere pe stadionul Ioan Moina
si azi vedem un stadion care incepe sa se construiasca..timid la inceput...dar pornit in tromba..insa cine stie daca in contextul actual se va construi pana la capat...si daca da....cand va fi gata...permiteti-mi sa fiupesimist!

miercuri, 28 octombrie 2009



memories...




uitate de vreme....

amintite de trecut....
si..cine stie pomenite in viitor...
sau nu!