vineri, 15 ianuarie 2010

cred ca un zambet poate sa schimbe lumea...


Cand am plecat afara parca soarele mangaia pamantul intr-o imbratisare atat de calda…cand am ajuns afara se lasase ceata….am inceput sa fiu trist….si parca ceata incepea sa se lase mai tare peste oras si peste sufletul meu. Stii….m-am gandit ca poate e mai bine sa fii asa departe de mine…mi-e greu…chiar foarte greu sa inteleg de ce distanta ma face sa privesc cu atat de multa speranta la viitor. Ma gandeam atat de mult la noi si la cat de mult imi doresc sa te ating….cat de mult imi doresc sa te tin in brate…..sa te privesc cum dormi…si sa te sarut incet…incet pe buze…asa de incet incat sa simti ca parca o adiere de vant te-a atins pe buze si ti-a lasat o data cu ea un nectar dulce….un fir de apa vie care sa te faca sa te bucuri de fiecare clipa pe care o petreci cu mine. Daca vei simti la fereastra o bataie in geam..te rog sa deschizi….am sa iti trimit un sarut si o imbratisare calda…..iar daca ploia va cadea cu stropi grei pe geamul tau…sa stii ca ma gandesc la tine si imi e tare dor de tine. daca ceata se va ridica vreodata din jurul meu…sa stii ca voi alerga catre tine sa te revad in ifecare clipa libera….si te voi visa in fiecare noapte…si voi spera in fiecare clipa ca oftatul meu te va face sa imi trimiti inapoie un sarut!