sâmbătă, 23 mai 2015

Nici nu stiu unde se termina sentimentele, insa daca as stii macar unde incep…
Am simtit astazi o durere acuta, insa fizic durerea nu a existat. Inseamna ca probabil crapatura a avut loc in suflet. Culmea e ca nu s-a despartit nimic, iar sentimentele nu s-au racit. De fapt nici nu se putea intampla asa ceva. Stii, cand iubesti ceva cu sufletul, nu exista nimic sa te opreasca….sunt doar obstacole care te incetinesc. Nici nu stiu de ce vorbesc eu un diletant mai ales in marea asta de sentimente … insa simt ca doare, doare asa de tare, iar sentimentele trebuiesc sa iasa cumva si nu sa umfle un balon si asa prapadit… Am invatat sa iubesc de la tata simbolul asta si am lucrat cu atata suflet la fiecare caramida pe care am cladit-o cu fiecare deplasare sau fiecare vis pe care l-am avut pentru U. Am citit carti in care se zugraveste asa frumos sentimentul asta aparte, insa nimic nu poate concura cu acele exprimari nescrise si nevorbite pe care le contine interiorul sufletului de U-ist.
Maine, promit ca am sa ma trezesc si am sa incerc sa zambesc, am sa ridic privirea si speranta catre culmi noi, insa astazi, lasati-ma sa plang…sa imi ascund durerea in spatele lacrimilor si sentimentele in spatele cuvintelor…

miercuri, 13 mai 2015

Mi-e dor...

Mi-e dor sa tac intr-o liniste in care se sparge incet si acut durerea, Mi-e dor sa tac si in linistea asta sa aud doar calmul respiratiei tale…a vorbelor si a vocii tale calde. Mi-e dor sa te privesc cum iti rasfiri paru si apoi il inelezi razand de parca ai ascunde ceva. Mi-e dor sa te uiti la mine stinger pentru ca nu stii ce sa spui, desi de atatea ori te-ai descurcat de minune. Stii, cand eram doar noi doi, te dezbracai de tot si deveneai o culoare asa de frumoasa incat o cautam pana la urmatoarea intalnire. Uneori cand ma simt descurajat, inchid ochii si privesc inspre vise…stiu ca odata se va intampla sa o recunosc dintre toate sis a zambesc ca de fiecare data cand te vedeam imbujorata. Mi-e dor de tine pe de-a intregul. Ai sa ramai in visele mele si zi si noapte pana cand nu o sa mai doara nimic….atunci sunt sigur ca am sa imi gasesc culoarea care imi da sens vietii.

duminică, 10 mai 2015

Se nasc zambetele din cenusa uneori si se ingroapa cu ipocrizie in liniste….de ce? De ce un zambet nu poate fi privit in patrunzeala lui..in eternitatea puritatii? Am sa vreau sa nu cred ca a disparut inocenta unui cuvant nerostit, unui zambet nezambit…
A trecut pe langa mine o zi, o seara si iarasi o alta zi si nu am zambit…ba chiar am simtit uneori ca ma apasa ceva greu si de nedeslusit. Poate era ipocrizia, sau poate era doar durerea ce trebuie dusa cand iubesti asa de mult un simbol. O sa vezi pe parcurs ca simbolul nu te iu beste la loc, el asteapta sa ii aduci ofrande in lacrimi si bucurii in cuvinte, insa nu are sa iti intoarca sentimentul. Desi in timp ai sa speri asta nu ai sa primesti ce sperai….ci de zeci de mii de ori mai mult. E o dragoste reciproca la nivelul tactil al firului ierbii, e o dragoste care nu se opreste la susurul apei sau raspunsul izvoarelor cautate in adancul muntelui. chiar daca nu e vizibila e o dragoste pe care nu o uiti….si mai mult decat atat: vrei sa o transmiti. Azi…cred ca …am murit putin. Am inviat apoi pentru ca viata e asa de frumoasa langa prieteni pe care sufletul ti scoate in cale si ti da sa ii ai aproape de suflet, acolo unde tainuirea cuvintelor nu te lasa sa taci ci te face sa urli si sa iubesti camaraderia. Mi-e drag sa am prieteni ca ei, aceia care te scot din starile emotionale defecte spre a repara putin cate putin din inimi frante sau din rotite care nu se mai invart. Oblojeala sufletului e acel zambet pe care il vreau zi de zi clipa de clipa….ca apoi intr-un final…cand departe de viata este rasuflul..sa ridic privirea, sa zambesc inapoie la un zambet strasnic de drag si apoi sa inchid, ramane sa zambesc in suflet…

sâmbătă, 2 mai 2015

un apus....

A apus un crampei de lumina peste seara asta tacuta. Am stat si am privit de pe geamul mansardei cu ploaia lovea caldaramul. Incet sau tare era o ritmicitate tanguita uneori. Stii, ma gandeam ca daca ploua poate o sa vii in vizita. Am asteptat insa nu ai aparut. Ma gandeam ca poate ai uitat…sau poate nu ai vrut. Seara e frumos aici cand linistea se acopera peste camerele tacute. Ma plimb pe hol si fredonez de multe ori ca sa acopar golurile. Las lumina sa patrunda exact cat este nevoie, iar aerisirea o fac mai tot timpul, pentru ca imi plac miresmele de afara, totdeauna diferite si datatoare de speranta sau…nu. A cazut printre picuri azi si o pana. Am privind-o indelung cum ploaia se juca cu ea… am ras cand m-am gandit ca parca era o minge in jocul insipid….daca ar fi sarit, jocul era mai interesant…apoi m-am trezit ca priveam in zare cautand un curcubeu. Cred ca l-am gasit, dar la fel de bine se poate sa fi fost doar imaginatia mea. Am inchis ochii si m-am gandit la fereastra din apartamentul care acum nu mai e al meu. Mi-am amintit de serile in care priveam in departare cautand o speranta sau o raza de soare