Nici nu stiu unde se termina sentimentele, insa daca as stii macar unde incep…
Am simtit astazi o durere acuta, insa fizic durerea nu a existat. Inseamna ca probabil crapatura a avut loc in suflet. Culmea e ca nu s-a despartit nimic, iar sentimentele nu s-au racit. De fapt nici nu se putea intampla asa ceva. Stii, cand iubesti ceva cu sufletul, nu exista nimic sa te opreasca….sunt doar obstacole care te incetinesc. Nici nu stiu de ce vorbesc eu un diletant mai ales in marea asta de sentimente … insa simt ca doare, doare asa de tare, iar sentimentele trebuiesc sa iasa cumva si nu sa umfle un balon si asa prapadit… Am invatat sa iubesc de la tata simbolul asta si am lucrat cu atata suflet la fiecare caramida pe care am cladit-o cu fiecare deplasare sau fiecare vis pe care l-am avut pentru U. Am citit carti in care se zugraveste asa frumos sentimentul asta aparte, insa nimic nu poate concura cu acele exprimari nescrise si nevorbite pe care le contine interiorul sufletului de U-ist.
Maine, promit ca am sa ma trezesc si am sa incerc sa zambesc, am sa ridic privirea si speranta catre culmi noi, insa astazi, lasati-ma sa plang…sa imi ascund durerea in spatele lacrimilor si sentimentele in spatele cuvintelor…