daca ai putea sa intelegi......ai zambi cel putin

Am ridicat privirea din pamant…era ceata si inca ploua….am inchis ochii si lacrimi au curs spre pamant. Era tarziu in noapte..desi nu mai vedema lumina simteam asta….
Am iesit sa ma plimb pe acea plaja ce parka nu se mai sfarsea….se apropia vara si incepea sa fie cald…apa devenea placuta la atingere…am lasat sa curga printer degete valurile ei…..era placut….simteam ca ma imbratisai…era bine…am inceput sa ma gandesc la tine….la noi…si am oftat…..nici nu mai stiu pe unde esti….mi-ar fi placut sa iti mai spun macar o data: BUNA….sa iti ating buzele si iti mangai fata si sa te sarut lung…simteam insa ca nu esti acolo…si mai mult….ca nu mai erai a mea.
Simteam nevoia sa beau ceva….sa imi sting setea care ma cuprindea de cateva zile…
Am citit demult undeva ca atunci cand ti-e sete nu e bine sa bei……ce curios…..mie imi era sete….in mana aveam o sticla de apa…si nu stiam ce sa fac…am zambit…..si atunci mi-am adus aminte iarasi de tine….esti inca frumoasa…stiu…te-am vazut…mi-a incremenit inima cand te-am zarit….esti inca superba…..si inca ochii tai licaresc atat de sensual. Nu stiu de ce….dar….imi e dor de tine….poate ca intradevar cuvintele mele de dragoste erau adevarate……stiu ca traiam intr-o stare de emotie….nu stiam daca sentimentele mele sunt acelea pe care le simteam..si totusi iti destainuiam cat de mult te iubeam….apoi am ajuns sa fiu sigur…..sa fiu fericit!
Se zice ca atunci cand iubesti…trebuie sa lasi…
Eu…nu am lasat nimic….am simtit cum ai fugit si ai lasat in urma ta un gol…..e decizia ta…raman cu iubirea…..
……era deja rece si apa marii incepea sa urce mai sus pe piciorul meu…i-am zambit…stiam ca ma anuntase ca trebuia sa plec de acolo….insa ceva ma retinea….ceva ma tragea inapoie…era timpul….
Stateam tolanit in fotoliu si inca aveam apa aceea in mana….am decis sa beau din ea…..
Stii ce bine era sa nu mai simt setea aceea agasanta
Afara incepea sa ploua…era frig si incet incet imi venea somnul….era un somn mincinos….dar am decis sa adorm…speram sa mai visez inca la caldura……adormisem…..si am inceput sa visez frumos……..

...de ce mai dor ranile....

Daca as putea sa alerg pana la nori…as face-o cu bratele deschise…as vrea sa inalt spre cer privirea si sa vad un alb calm si plin de iubire….as vrea sa ma simt in siguranta si fericit. Stiu ca ajuns acolo o voi intalni pe mama mea….ea e acolo si se gandeste la mine…..vai Doamne cat de tare dor imi e de ea…..de vorba ei buna si de magaierea ei calda pe obraz…..stii…atunci imi treceau toate supararile….si stii Doamne ca ea era ingerul tau pe pamant….poate daca ea nu ar fi fost in viata mea…..cine stie cat de greu imi era…cine stie unde as fi fost acuma….undeva inchis intr-un colt….departe de caldura….intr-un rece constant si intunecat

....

tot ce pot sa spun azi e atat:

de ce?
pentru ca iubesc realmente piesa asta

din ce in ce mai singur....

...am ramas singur....imi era frica de asta....acum sunt singur de tot....mi-e frica si ma simt atat de mic..mi-e dor de o imbratisare. O prietena buna de-a mea la care tin mult, imi zicea odata....ca un om pentru a putea trai....are nevoie de cateva imbratisari pe zi...hmm...as fi completat-o atunci ....sau macar una ca sa poata supravietui
Am rams atat de singur incat imi e mila de mine insumi. i-am pierdut pe toti.....s-au dus de langa mine. e atat de frig cand esti singur...e frig si gandurile rele te inconjoara..de mute ori am zis ca nu ii inteleg pe cei care se sinucid....sa stii...ca incep sa ii inteleg....e o alegere atat de usoara...Doamne ....daca toate ar fi asa de usoare... am vrut sa ma sinucid mai demult...insa am privit viata ca o confruntare din care indiferent cum ies...trebuie sa o fac cu capul sus..indiferent de ce se intampla in jurul meu. e asa de usor sa ma plang ...imi plang singur de mila......singur pentre straini...nimeni nu mai e cine vrea sa apara.
Mi-e dor de mama....de vocea ei calma...de imbratisarea ei si de mangaierea ei fina pe obrazul meu de fiecare data cand sufeream. Mi-e dor de tine mama..as vrea sa fii aici langa mine...mi-ar fi mult mai usor...vorbele tale m-ar linisti...si poate as putea sa adorm putin..macar putin...linistit....pentru ca imi doresc liniste mama....am si uitat de cand m-a ocolit linistea....am si uitat de vremea cand eram impacat cu mine insumi si cu cei din jur...stii mama....ti-am ascultat sfaturile...si nici acum nu ma indoiesc de spusele tale. mi-ai zis sa iubesc oamenii mama...dar e atat de greu...sunt atat de rai....m-au facut sa sufar si pana aceia in care mi-am pus cea mai mare incredere... Mama mi-e inima mica de frica...mi-e sufletul inecat in lacrimi... Am inteles ca pana la urma nu o sa mai am familia pe care mi-am dorit-o....si ca o sa mor singur....mi-e frica de asta mama...

apus de'mbratisare

am imbatranit si parca printre firele albe
isi croiesc spre lumina si ganduri ce adorm
inainte de a-si fi realizat visul indraznet

am simtit caldura din corpul meu care scade
si parca din tot ce a ramas, un zambet
incepe sa aduca caldura in sufletul meu

am inceput sa simt ca povara e mai grea
si ca un capat pe care il speram aproape
se indeparteaza in zare si ma lasa rece

am visat cum o mana micuta imi mangaia fata
si se juca cu barba mea alba razand
insa m-am trezit obosit...a fost un vis

mi-e greu sa mai privesc cu ura
catre apusul ce sta si acum sa vina
si maine e iarasi o zare si-un zori...

prinde-ma de mana si du-ma catre zare
mai vreau sa vad apusul...si poate o raza
mai vreau sa simt iubirea...sau paote-o'imbratisare

HOLD ME NOW.....PLEASE

simt nevoia unei imbratisari....dar stii cum as vrea sa fie? calduroasa... si plina de culoare ....as vrea sa simt dragostea..poti sa mi-o mai dai o data te rog? macar o data....mi-e dor de tine! de ochii tai....de parul tau...doamne cat de dor imi e de parul tau negru...si stii de ce mai imi e dor mie? de sarutul tau. Cand te sarutam...simteam ca lumea are parca alt inteles. Nu mai cred demult in dragoste...desi o iubesc. Nu mai vreau romance...vreau doar sa ma tii in brate....te rog...

A fost odata un om....a fost odata un sunet

M-am trezit singur intr0o lume de sunete care mai de care mai acute. e din ce in ce mai greu sa imi inchipui o viata in care Gary Moore nu va mai fi...o viata in care sunetele sale vor razbate doar din amintiri. Un rock mai sarac va rasufla peste noi....iar solourile vor fi din ce in ce mai stringente. Am vibrat odata cu acea magica chitara care se unduia in ritmul "Parisienne Walkways" si am simtit fiecare nota din "The Loner". As fi vrut sa mai avem putin bluess..sau sa mai calatorim "Over the hills and far away" insa neinduplecata moarte ne-a rapit acel om..care a simtit cu adevarat ce inseamna rockul...sa iti spun ca iti multumesc ...sa iti spun ca nu te voi uita niciodata...si ca inima mea va tresalta la fiecare solo al tau....sunt cuvinte prea mici in fata geniului tau...am sa plang singur...si am sa las o lacrima sa atinga pamantul...am sa zambesc si am sa respect toata munca ta.
a fost odata un om...a fost odata un sunet....care nu se va mai termina niciodata!