https://www.facebook.com/photo.php?v=301458786641371

Nu as putea sa spun decat ca mi-au dat lacrimile.
sa iti spun de ce?
probabil ca nu as putea sa raspund niciodata. Poate pentru ca in sufletul meu am ramas un copil si paote ca imaginea asta ma face sa imi lipseasca din inima locusorul ala in care sunt parinte...in care ma incearca anumite sentimente stranii nemaiintalnite. Eu? Le am acolo mama. De unde stiu asta? as putea sa iti spun ca nu stiu....si nici nu cred.....insa le simt. Simt ca vreau sa fiu tata si sa imi tin in brate baiatul. Imi e dor de el inca de ceva vreme. Il vreau sa faca aprte din viata mea si sa ma dedic lui. Poate mai trebuie sa astept. sau poate......nu o sa mai vina. El e insa in sufletul meu, acolo unde doar eu si cu tine ajungem. acolo unde e asa de frumos incat e zi de zi un mic rai! Multumesc Doamne ca imi dai putere sa merg mai departe zi de zi!
Iti multumesc Doamne ca ne deschizi cateodata ochii cu astfel de momente unice in viata pe langa care trecem fara sa ne pese de cele mai multe ori!

Regrets i've had a few....

And now, the end is near;
And so I face the final curtain.
My friend, I'll say it clear,
I'll state my case, of which I'm certain.

I've lived a life that's full.
I've traveled each and ev'ry highway;
But more, much more than this,
I did it my way.

Regrets, I've had a few;
But then again, too few to mention.
I did what I had to do
And saw it through without exemption.

I planned each charted course;
Each careful step along the byway,
But more, much more than this,
I did it my way.

Yes, there were times, I'm sure you knew
When I bit off more than I could chew.
But through it all, when there was doubt,
I ate it up and spit it out.
I faced it all and I stood tall;
And did it my way.

I've loved, I've laughed and cried.
I've had my fill; my share of 'boozing'.
And now, as tears subside,
I find it all so amusing.

To think I did all that;
And may I say - not in a shy way,
"No, oh no not me,
I did it my way".

For what is a man, what has he got?
If not himself, then he has naught.
To say the thïngs he truly feels;
And not the words of one who kneels.
The record shows I took the blows

Versuri de la: http://www.versuri.ro/

Si, daca maine nu ar mai exista?

As vrea sa imi petrec clipele ce raman inainte de neexistenta…cu tine. As vrea sa te strang in brate sis a ma cufund in imbratisarea ta. Sa uit de tot si toate, chiar daca pentru cateva clipe. As vrea sa ma imbratisezi si sa taci. Sa lasi linsitea sa vorbeasca pentru noi.
Apoi as vrea sa te tin de mana si sa ne plimbam la apus de soare pe o plaja. Sa simtim cum pisioarele ni se afunda in nisipul moale si cald, sa auzim tanguitul marii si sa ne iubim atunci cand noaptea isi intra in rol. As vrea sa adorm cu tine in gand si de ar fi sa nu ma mai trezesc sa stii ca…inima ta bate in sufletul meu acuma.
Daca maine nu ar mai fi…as vrea sa pot urni un munte. As vrea sa il pot da la o parte din calea ta, asa drumul ar fi mai usor catre mine.
Daca timpul maine s-ar opri….de-ar fi sa fie asa un sfarsit….as vrea sa pot urni trecutul din loc si sa ma intorc in bratele tale pentru totdeauna.
Daca tot ce am stii noi s-ar opri pentru totdeauna atunci as vrea sa traiesc sa pot sa scriu o poezie nesfarsita in care sa cant frumusetea vietii si a mortii. As vrea sa pot culege roadele unei munci de-o viata si as vrea sa simt in brate rodul unei iubiri. As vrea sa ma trezesc cu zambet de copil si as vrea sa adorm cu sarutarea ta. As vrea sa pot respire aerul si sa inot in apa in care ma insoteste un sflet unic, identic cu al meu si care sa imi spuna tata. As vrea sa pot uita rautatea sis a vad in fata doar adevarul si lucrul frumos.
Daca lumea s-ar opri sit u nu ai fi aici, atunci viata ar fi asa de goala. As vrea atunci sa pot visa pentru totdeauna. As vrea sa adorm in pacea mea cu tine in gand si privind catre tine. Daca asa ar fi sa fie Doamne, atunci…fa-o sa nu doara. Fa-o incet dar limpede si lasa-ma sa iubesc pana in ultima clipa viata!

E usor

E usor ca sa taci si cand ingerii dorm
sa asculti ale inimii corzi.
E atat de usor ca sa-nveti
cum un zambet invata un om sa-l respecti.
E usor ca sa spui ca ti-e greu..
e ca si atunci can bondarii de mai pier.
E usor sa rapunzi unor copii..
tot atat de usor e sa stii sa respecti cu un zambet.
E usor ca sa vezi cand iubirea dispare
...tot atat parca-i greu a iubi....

Poate ca nu am intalnit-o niciodata si poate mi-a aparut doar in vis. Imi place sa visez cu ochii deschisi, pentru ca stiu ca ea e aici, aproape de mine si de gandurile mele, zambitoare si calda. Ma gandesc la ea ca si cum as sti-o de-o viata. Cine stie..paote chiar o cunosc. Mi-e dor ins ade ea tare mult. Aseara am citit o carte. De multa vreme nu am mai deschis o carte si imi venea sa plang la reintalnirea cu vechiul meu prieten, linistea de dincolo de cuvinte. Mi-e greu fara tine si fara zambetul tau. Mi-e teama ca te-am pierdut demult. Stiu asta de o gramada de timp, insa ma incapatanez asa ca….departe, dincolo de cuvinte. Oare a venit iarna asta pentru ca trebuia sa vina, sau pentru ca o merit? Am citit in ochii tai ieri ca vrei sa pleci. Ma gandeam ca poate te-ai saturat de mine. De fapt stiam asta. De multe ori imi vine si mie sa plec. Acum, mai am doar putin de stat. nu departe de aici, de fapt chiar aproape, se afla un loc familiar, un loc in care visez cu ochii deschisi, in care adorm zambind. E undeva asa de aproape de capatul lumii, pentru ca vad un hau in fata mea. E drept ca undeva in zare e ceva frumos care de multe ori ma face sa plang, insa dedesubtul meu….nu e nimic, decat un negru adanc. Am incercat azi sa construiesc o barca sa pot trebe peste marea aceea neagra, insa…se pare ca nu e apa.
mi-e asa de foame. Nu stiu daca as manca ceva. As vrea insa sa imi stampar setea. Ma uit spre arsita noptii si ma gandesc daca dimineata cand o sa ma trezesc o sa mai fii langa mine. Stii, visam atunci demult ca dimineata ai sa pleci pentru totdeauna si ca nu ai sa mai fi a mea. Si acum ma gandesc daca acel vis era alb negru sau color. Era desprins de printr-o poveste, insa o poveste urata.
E atat de rece afara. Am iesit sa privesc cerul. Nu mai e acolo. E doar frig. E frig si parca si tacerea a incetat sa mai respire. Ma gandeam la foc. Oare ar putea el sa incalzeasca inima vreodata? Ce devine rece oare se mai poate incalzi? E frig afara sau doar ploua in sufletul meu?

Un nou inceput

E o voce calma. E a unuia dintre noi. Explica ziaristilor cine suntem noi. Poate ca intrebarea nu isi avea rostul, insa pentru ei isi are, ei se minuneaza zi de zi, insa ne considera in continuare niste huligani si niste neispraviti. Ce nu stiu ei, e ca noi avem o inima mare mare. Asa de mare incat acopera o peluza. Atatea inimi mici o fac sa bata tare….si….stinghera acum. Am vazut lacrimi in ochii unora. Un calm dezarmant si lacrimi de durere, durere in tacere si suferinta in calm. Daca ai putea sa vezi mai departe de ochi ai remarca cum visele se naruiesc si cum altele le iau locul. In speranta am nascut un nou episod al existentei noastre. Nu stiu cata viata mai avem insa…avem suflete mici care respira “U”. Am privit azi un copil care era suparat ca pierdusem. Tine asa de mult cu Universitatea insa…era tare suparat ca am pierdut. I-am zis ca nu asta conteaza ci ca taria si demnitatea sunt mai presus de toate. Nu cred ca mi-a acceptat varianta, insa stiu ca in timp o sa inteleaga, pentru ca el deja face parte din noi, el ne-a inteles sufletele zbuciumate si s-a contopit cu inima noastra. In peluza noastra se nasc suflete mari care sa continue marsul nostru spre existenta!

La Sibiu am suferit pentru ca opresiunea ne-a silit sa plecam de aici. Am fi ales sa luptam pentru ca suntem un neam de luptatori, insa era o lupta pierduta dinainte de a fi inceput si istoria ne-a confirmat asta. Am ales sa traim mai departe chiar daca departe de casa noastra. Apoi, am revenit acasa si am invins o ramasita a unui popor pus pe capatuire. Am castigat un drept pentru care nu trebuia s aluptam niciodata, un drept al romanilor in Romania. Am castigat un petic de pamant al nostru. Am crescut in acel loc o minune de istorie bazata pe bun simt, respect si universitarism! Am perpetuat un model de suporter minunat, cu suflet, cu deschidere spre sport, spre existenta sa prin miscare si prin iubire. Prin iubirea asa de frumos zugravita de Bodea am invatat sa fim frumosi sis a impunem respect si prietenii. Cine nu a vrut sa ne respecte, istoria ii va pedepsi, pentru ca fairplay-ul nu este doar visual, ci el ramane in suflete obidite. Am sa ma ridic asa cum aveti sa o faceti si voi de fiecare data cand cadem dintr0un motiv sau altul. Am sa privesc inainte pentru ca viata mi-a oferit iubirea de care aveam nevoie sa ma agat! Iubesc Universitatea mai presus de toate! Nu am ajuns acolo icnat sa punem intrebarea existentei ci am ajuns acolo sa punem capat unei era si sa renastem din cenusa in puritate. Am ales sa respiram alt aer, mai boem, acelasi pe care il visam de pe vremea doctorului Luca. O sa fim mai frumosi si mai simpli, insa…aceiasi!

am sa......te iubesc mereu!

Am sa intind mana si am sa primesc o imbratisare
Am sa inchid ochii si am sa visez o vorba buna
Am sa citesc o carte ca sa invat intelesul cuvintelor tale
Am sa ascult muzica si am sa cant printre randuri povetele tale
Am sa respir adanc si am sa ma bucur ca am ce respira
Am sa dorm si am sa imi amintesc pentru totdeauna de tine!
Te iubesc si te voi iubi intotdeauna!