un bilet.....

Au trecut momentele cand a fost durere. Au trecut clipele cand iti vedeam chipul in orice loc. Au trecut chiar si amintirile, am reusit sa nu te vad de cateva luni bune. Mi-am dorit sa nu te intalnesc, pentru ca stiam ca o sa fie greu. Maturitatea nu cred ca are de-a face cu asta (asta ca sa iti raspund la primul lucru care ti-ar fi venit in minte….scuze defect professional, inca ma mai gandesc la tine.) Ba sa nu te mint, intr-o noapte cand nu aveam somn si gandurile ma urmareau, m-am plimbat prin aceleasi locuri nocturne care ne duceau pasii cand ne intalneam. Paseam stingher langa tine si nu stiam exact ce sa iti spun. Eram ca un copil emotionat la prima intalnire. A fost asa de ciudat si asa de frumos in acelasi timp. Nu stiu cat de indragostit eram atunci de tine, insa speram sa ma lasi sa te sarut atunci cand inchizi ochii sa dormi. Am rememorat plimbarea aceea chiar daca nu mai stiam exact strazile. Era intuneric si lumina destul de vaga, insa mi-a placut mult. M-am gandit la tine, apoi la mine, apoi….la ura. Am zambit si mi-am inchipuit ca m-ai iertat, ba chiar am simtit ca erai inca cu mine la un moment dat… m-am intors brusc sperand sa te prind si sa iti mai privesc chipul. Am ajuns aproape de blocul tau si mi-a fost frica sa ma duc mai departe. Simteam oricum ca toata aceasta plimbare era un pic ciudata. Am ramas langa masina care o parcasem aproape de tine. Mi-ar fi placut sa fumez, cred ca in acel moment puteam savura o tigara. De multe ori ma gandesc ca fumul ma poate purta in linistea mea prin universuri paralele gandirilor mele, ar fi interesant sa experimentez asta, insa era tarziu, de fapt alesesem ora aia in speranta ca tu vei dormi deja si nu vei avea cum sa iesi la plimbare. O facusem pentru tine, nu vroiam sa te fac sa crezi ca sunt un ciudat sau chiar sa te uiti urat la mine. Sa iti spun drept speram la un zambet. Mai am si acum poze cu tine in care zambesti si, cand le mai privesc inchid ochii si iti aud rasul pofticios. M-am apropiat de parbriz si am vazut un bilet sub stergator, era o foaie rupta si pusa acolo. Mi-a batut inima cu putere. Daca ar fi fost scrisul tau m-ar fi bucurat fiecare pata de cerneala, fiecare unduire a penitei, fiecare punct …si fiecare zambet din spatele celor scrise. Ma hazardam, speram ca e o poezie. Cand iti citeam poeziile inchideam ochii si parca auzeam muzicalitate in ele. O melodie obsesiva insa, care imi era totusi draga. Am luat bucata de hartie si ma uitam la ea inmarmurit. Imi era teama sa o deschid, imi era frica sa nu fie un simplu bilet al unui tip caruia ii ocupasem parcarea. Nici nu aveam curajul sa ma dezamagesc. Am luat repede un pix din masina si am scris apasat: imi e dor de tine, apoi speriat l-am pus intre gaurile din gardul cel mai apropiat, apoi ca un copil speriat am plecat. Am ramas in masina cand am ajuns acasa….ploua si imi era frig, cred ca am si atipit inainte de a intra in casa. Asternuturile erau reci, lasasem geamul deschis iar frigul patrunse in camera. Eram cu gandul la biletul ala…nici nu il citisem….si am adormit.

Ganduri catre nicaieri!

Am numarat ploile
Din doi in doi cum mi-ai zis
mi-au iesit la numar abia a doua oara
Am inchis ochii si am sperat sa nu mai ploo
i-a deschis asa-ntr-o doara
doar ca sa aprind eternal necuprins

Am lasat sa cada peste umerii tai goi, parul tau, brunet superb
Am citit in ochii tai o dragoste infinita
Nu catre mine ci catre viata

Am vrut sa te ating
Sa te simt in adancul sufletului meu
Zambind si dandu-mi putere

Am trait pentru o clipa o durere intensa
Dar, am rabdat, stiind ca e placerea de a te cunoaste

Picaturile de apa cad in continuare deaupra in mansard mea
Te astept mereu aici, unde e cald si bine

A tacut pana si ultimul vuiet de masina. A inceput usor sa bata vantul si calmul serii s-a asternut cu umbra sa peste sat. Am simtit nevoia sa respir adanc. Sa respire adanc si odata cu aerul care iese din plamani sa dispara toate problemele de peste zi. Si am facut-o. Am inchis ochii si am inspirit adanc, tragand cu putere aerul cald al serii….apoi am expirat problemele si necazurile si rautatile oamenilor. Stii tu mama, cat de rai au devenit oamenii? Nu credeam ca zi de zi, clipa de clipa totul se cerne iar printre ei, elegerile mele sunt putine, atat de putine incat as vrea sa fiu prietenul meu cel mai bun.
Am inchis ochii si am savurat linistea. A fost bine. A fost cald si bine
Sti cand iti povesteam despre visele mele? Era frumos acolo si nimeni nu ura pe nimeni. As vrea sa ma intorc macar in timp sa mai ascult una din povetele tale, sa mai simt o data mana ta cum imi mangaie crestetul… era linistitor si facea sa dispara toate, chiar toate necazurile.
Au evoluat mama pana si reprizele de liniste si chiar orele de somn. Au ridicat ziduri asa de mari si au inchis inimile frumoase in cetati adanc zavorate. Dar, a mai ramas ceva pentru noi aici… a ramas iubirea. Invatam, visam si intalnim iubirea zi de zi…am invatat sa reluam procesul zi de zi, chiar daca intr- zi infinita, insa ne bucuram in lantul asta de un sarut, fie si el in vis.
Am sa deschid acum ochii. Am sa revin la lucrurile mele. De fiecare daca imi curg lacrimile mult timp dup ace fac asta. Mi-e dor de tine si de vocea ta. Traiesc ca sa iubesc clipele pe care mi le da Domnul pana la momentul cand te voi revedea….

Sa uit de soare….

Sa uit de soare pentru ca imi este frig
Un frig ce imi cuprind aripile
Sa inchid ochii si sa visez
Un vis frant precum o parte din inima mea
Sa citesc cu voce tare
O poveste pentru copiii care mai stiu sa rada
Sa privesc in tacere
Cum se naste o lacrima
Sa cant privind un portativ
Care e ingalbenit de durere
Sa tac precum linistea din sufletul pacii
Sperand ca undeva in lume o sa gasesc un zambet
Sa adorm cu acorduri de muzica
Intr-un somn odihnitor, fara vise...

Mi-am intors privirea pentru o clipa si parca am uitat o viata
Nu te mai am, te-am pierdut pe undeva…. Nu te mai simt, te-am ratacit printre crampeie de vise… nu te mai aud, gemetele tale s-au pierdut printre asternuturi uitate de timp
Sti, citeam deunazi niste versuri si am inchis ochii. Am simtit sarutul tau pe fruntea mea. Am incercat sa uit iarasi. Simt ca amintirea ta ma urmareste pe coridoare reci.
Am ridicat temperature in casa, simteam nevoia de caldura. De prea multa vreme era rece la mine in casa. Am ales caldura si o cana cu vin. Am ratacit prin ganduri incercand sa repar franturi de aripi, de vise si rataciri de suflet. Am plans si am ras cand m-am jucat cu amintirile. Sti, amintirile dor asa de mult, insa e asa de placut sa te mai simt, chiar daca pentru clipe, alaturi de mine.

Nu te mai am…te-am pierdut
Oare ne-am iubit candva, sau n-ai fost, nu ai fost a mea….?

Amandoi am invatat sa ne iubim frumos
am crezut in viata si-n ce ne-a dat
si-am pastrat lumina de-nceput ce ne-a legat
ma cunosti tu m-ai ales voi fi mereu a ta
chiar de lumea nu ne va ierta
iti promit ca-ntotdeauna te voi ajuta

promit ca nu te voi uita
si daca n-ai sa fi cu mine
vei exista in viata mea
si-am sa ma rog sa-ti fie bine

peste ani ne vom regasi
mereu indragostiti
ne vom regasi si ne vom iubi
si-amandoi vom intelege viata cum e ea