AM lasat un semn de carte pe o frunza. M-am uitat la el ca si cum as fi vrut sa iti las un mesaj pentru cand eu nu voi mai fi. As fi vrut ca Dumnezeu sa iti trimita un mesaj acolo departe unde esti. Sa iti spuna ca sufeltul meu va fi mereu cu tine, ca orice ar fi, lacrimile mele vor curge pentru tine si ca inima mea va bate cu masura ta. Am visat aseara ca ti-am intins mana si tu te-ai uitat la ea. apoi mi-ai luat-o si mi-ai pus-o langa inima. Am tacut si am ascultat bataile inimii tale ca sa le invat pentru cand voi fi plecat. Am inchis ochii si m-am gandit la tine. M-am gandit la tine asa cum mi te inchipuiam dintotdeauna. Am zambit pentru ca tu pentr mine ai fost totul. Ai fost un vis si un cosmar. AM trait cosmarul asta pentru ca visam asa de frumos cu tine. Te-am mangaiat pe obraz si mi-ai zambit. Erai asa de frumoasa, exact la fel de frumoasa ca si copilul meu si al tau. Ti-am dat parul din ochi pentr ultima data si te-am privit cu nesat. Vroiam sa te iau cu mine, vroiam sa iau imaginea mea cu tine pentru infinit. Apoi am deschis ochii.... era praf in jurul meu si eu visasem. Fusese un vis frumos din care ma trezisem prea devreme. Am incercat sa inchid ochii, insa nu mai erai acolo. O sa imi ramana visele cu tine, alea in care imi zambesti si in care esti frumoasa. Imi lipseste imbratisarea ta ...acum si pentru totdeauna

Holding Back The Years

Se asterne tacerea peste linistea asta. Trec clipele si viata ne depaseste. Am simtit asta azi, poate mai acut ca si oricand. Am simtit ca raman in urma…ca lumea trece cu nonsalanta pe langa mine si uita parca de mine lasandu-ma in spate. M-am simtit uitat… nici macar parasite…ci uitat. Oare asa se simte si tata de acolo unde e? Mi-e dor de el si parca m-as mai certa putin cu el…sau parca as mai rade putin cu el. Uneori as vrea sa il strang in brate, pentru ca niciodata nu cred ca am reusit sa il strang asa cum as fi vrut in brate. Acum insa e tarziu, tarziu si doare. Nu as putea sa intorc timpul inapoie….ca as face-o. Nu stiu daca as vrea o poveste plina de invataminte…ci as vrea o revedere in care sa povestim prostii nevinovate….As vrea sa beau cu tata o bere si sa rad….sa ma bucur de el macar o juma de ora. As da si ani din viata pentru asta.

Molnár Jocó feat. Fityula - Testvér - Acoustic (In memoriam Papu)

Dream Theater - The Spirit Carries On (from Distant Memories - Live in ...

Eminescu spunea: "Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte"... INSA, durerea mortii exista...mai ales cand ii ia pe cei dragi. Sa va spun ca va trece, e doar o minciuna, pentru ca durerea pierderii oamenilor dragi e o povara pe care om duce-o pana la sfasit! Va multumesc dragilor pentru cuvintele voastre frumoase din aceste zile. Va multumesc pentru prezenta voastra sufleteasca si fizica. M-am simtit mult mai bogat sufleteste si sper ca am transmis asta undeva in neant! O sa iti multumesc nu in ultimul rand tie TATA ca ai fost un om exceptional si ca munca ta pe aceasta lume a fost baza bogata a dezvoltarii noastre ca oameni, a copiilor tai! The spirit carries on!

Sully Erna - Until Then

Stai cu mine. Am nevoie de tine atunci cand ingerii pleaca...

Piticul din mansarda

Azi dimineata m-am trezit tarziu, am lenevit in pat cu gandul la tine. Stiu ca ai plecat si nu mai vrei sa te intorci. Stiu ca raspunsurile tale se inchid in cutia aia pe care o vrei inchisa pentru totdeauna si stiu ca singuratatea ta e cel mai bun medicament pentru tine. Am inchis ochii si mi-am inchipuit cum ar fi fost altfel….am adormit cu zambetul pe buze. Am visat. Am visat ca veneai spre mine zambind. Aveai un mers simplu, parca putin apasat. Te uitai la pasii tai dar zambind strengareste…si uneori iti ridicai privirea catre mine. Te apropiai parca stingher si nesigura pe tine. M-am simtit suparat….si rece….dar tu te-ai apropiat de mine. Mi-ai luat obrajii in palmele tale si ai tacut. Te-ai uitat in ochii mei si mi-ai cautat privirea care vroia sa fuga….te-ai uitat la mine si ai tacut. Am privit in ochii tai tacut si eu pentru cateva minute….am simtit ca parasesc corpul meu si ca ma apropiu de tine incet incet pana cand fata mea se atinge de tine iar buzele te ating usor. Nu era un sarut, insa simteam ca visez….si am inchis ochii. Te-am prins de coapse si te-am tras spre mine si atunci ai ras. Ai ras asa de tare incat sufletul meu a inceput sa se inunde de caldura….si… a inceput sa ploua. Ai ras zgomotos si mi-ai spus apoi soptit: e numai vina ta prostule! Am lacrimat si ti-am luat mainile in mainile mele. Cred ca te-am strans un pic prea tare, insa aveam nevoie sa simt gemutul tau usor. Speram sa aflu daca visez sau nu. A inceput sa tune usor…ca intr-o poveste de ploaie tacuta….apoi marunt si rece ploaia si-a facut prezenta. Te-am luat de mana si am fugit prin ploaie sa ne adapostim. Ne-am oprit sub un pod. Era intuneric si in lumina lunii te-am privit inca o data. Ploaia iti udase parul tau cret si il facuse acum lucitor. Esti frumoasa ti-am spus atunci si tu doar mi-ai zambit. Esti frumoasa si te iubesc am continuat eu. Te-ai uitat urat la mine si ai suspinat. Am inchis ochii pret de cateva secunde;…disparusesi de langa mine. Nu stiu de ce insa ma aspteptam la asta. Te-am cautat cu privirea insa nu erai aproape. Am fugit prin ploaie strigandu-te… Au trecut ore si eram ud pana la piele. Trebuia sa ma intorc acasa…desi nu vroiam.
Am urcat scarile pana la ultimul etaj. De acolo se vedea asa de frumos orasul cu luminile lui pline de viata. M-am intors si m-am uitat lung la scara care dadea spre mansarda in care locuiam. Am urcat apasat scarile si am deschis usa incet si temator, sperand ca printr-o minune, ca tu sa fi acolo, asteptandu-ma, insa nu a fost asa. NU erai acolo. Eram doar eu singur in mansarda mea….era frig si prin geamul uitat deschis se auzea ploaia cum cadea usor pe pervazul meu. Picurii de ploaie parca creau o muzica calma si tacuta…
Stateam in mansarda asta de cand lumea. Priveam in fiecare seara tacut luminile care se aprindeau in oraselul plin de viata de la picioarele cladirii. Uneori le priveam pana adanc in noapte si ascultam muzica. Visam cu ochii deschisi la o fata creata cu ochii caprui pe care nu o vazusem niciodata. Visam la o casa mare si calduroasa pline de zambete si rasete de copii. Uneori ma simteam singur aici. Era mic si cochet, insa lumina orasului facea ca mansarda asta sa fie deosebita, speciala, numai a mea. O mansarda a viselor ii spuneam eu. Aici tacerea era la mare pret….doar muzica calma a pianului strabatea linistita incaperea. Cu fiecare sunet al clapelor se desfasurau adevate povesti, acum, insa, pianul era mut. Muzica suna doar in mintea mea. Ma uitam pe fereastra la cer, cautand stelele si speram sa te vad pe undeva sa te strig si sa iti spun cat de mult imi lipsesti. Poate ca eram eu prea mic pentru visele astea mari imi ziceam. Vroiam sa nu mai dorm….sa petrec noaptea asta gandindu-ma la tine, la ochii tai si la zambetul tau. Imi placea sa te aud cum te pierdeai in povesti. Erai asa de insufletita si ma simteam asa de bine sa iti aud fiecare tic verbal, fiecare zambet ascuns si neascuns… Am vrut sa pastrez fiecare amintire de-a ta acum ca te pierdusem…si le rememoram sa nu le uit. Apoi mi-am dat seama ca le aveam adanc infipte in inima. Am inceput sa plang, pana la urma era firesc…am adormit. Stiu doar ca ma trezisem spre dimineata cu tine in gand. Eram doar un pitic mic, in mansarda mea mica…privind spre cer in fiecare noapte inchizand ochii si sperand sa te viseze de fiecare data….venind spre mine zambind, cu un mers simplu, parca putin apasat…pasind si zambind din cand in cand catre mine, abia asteptam sa imi cuprinzi obrajii in palmele tale si sa te uiti adanc si tacut in ochii mei.
Pana la urma eram un pitic, unul mic, care visa in mansarda sa. Visa frumos si se bucura de amintiri…