duminică, 5 martie 2023

Gheorghe Zamfir.... The Lonely Shepherd


Am intrat incet in biserica. Era asa de frig insa pe masura ce trecea timpul era cald, un cald patrunzator, un cald ce imi dadea liniste, un cald ce imi dadea incredere. Domnu era cu noi in calatoria asta. El ne veghea si ne incalzea inimile cu puterea sa.
Apoi, in timp ce parintele a dat intaietate corului....au inceput sa ma napadeasca amintirile
Eram asa de tineri cand ne-am cunoscut prima data. Mi-ar place sa deapan cu tine amintirile astea, sa te aud razand ...sa te vad zambind. Mi-e dor de tine prietene... As fi vrut sa te bucuri de atatea lucruri impreuna cu noi, sa te vad cum stapanesti cu statura ta mijlocul galeriei de tineri studenti
L-am vazut pe Marcel, un om imbatranit de durere, ince la fel de falnic cum il stiam si admiram in tribune. L-am imbratisat. Ii e dor de tine, am simtit asta!
Am vazut-o pe Anca... plangea din tot sufletul. E puternica dar amintirea ta o da peste cap de fiecare data. Ii e dor si ei de tine...ne tine aproape, dar parca si-ar imbratisa fiul oricand
Am imbratisat camarazii tai. cu privirea cu imbratisarea si cu strangerea calda de mana ce ne caracterizeaza pe noi cei ramasi.
Era o voiosie pana mai ieri, insa azi am plans cu totii. Am plans pentru ca ne e dor de tine si cu fiecare trecere a anilor ne dam seama ca nu o sa te intorci. Stim ca esti cu noi! te pastram in suflet tot timpul si peste tot cu noi.
De aici de unde suntem te imbratisez pe tine sufletul nostru!
Pregateste-ne cateva beri la rece, venim si noi cand ne va veni vremea sa ne bucuram impreuna!
Pana ne vom reintalni draga Radule, zambeste-ne de acolo de sus asa cum doar tu sti! 

joi, 23 februarie 2023

Adjustable.....or not!



Am ramas undeva prizonier in propriile cuvinte si ratacit in propriile ganduri. Speram sa pot iesi ca sa ma eliberez de o greutate ce apasa asupra libertatii mele. Am realizat insa ca greutatea era doar negasibila, nereala…ajustabila insa.

miercuri, 22 februarie 2023

Cand chiar nimic nu mai conteaza...


E acut sentimentul asta de acceptare, acut in sensul ca ma simt in povestea mea in fundul curtii si privesc catre rasaritul soarelui sperand ca una din razele sale sa ma incalzeasca. Mi-e frig. Poate ca iarna asta mi-a fost mai frig decat alta data. Poate ca Dumnezeu cu atingerea sa a vrut sa imi spuna atat de multe...si eu...nu am stiut sa ascult. Nu cum trebuia. Asa ca m-am trezit rece, mult prea rece si cu privirea cautand un strop de lumina, de soare si poate de speranta ca langa mine, aproape se afla un pic de caldura care sa imi mangaie sufletul...privirea si picioarele...as vrea sa ma pot ridica si sa merg catre un drum pe care il simt demult in inima. Dumnezeu mi-a aratat zambit o cale, insa imi e frig sa ma ridic si sa umblu. poate am uitat asta, poate am ajuns la inceput, un inceput pe care nu il mai stiu si ma apropiu de primordial...de start acum....mai ales acum cand eu vad cum sfarsitul apare in zare. Mi-e teama ca are sa fie frig pana si in sufletul meu in care mai pastrez mocnind o flacara mica. Ma vad departe pe un camp inghetat cu o arma rece. Toti sunt morti in jurul meu iar noroiul e amestecat cu sange, sunt singur, la fel de singur. Simt cum linistea se lasa si cred ca in jurul meu pe mii de km nu mai e nimeni...doar eu si o pusca rece pe care o arunc si ma ridic...ma ridic ca sa plec intr-un drum nesfarsit....ca sa imi caut capatul. Am sa zambesc de abia cand il voi gasi. Acolo sunt toti ai mei. Acolo o sa primesc o imbratisare....imbratisarea mea.

marți, 21 februarie 2023

lucid...


Am fost lucid cand lucrurile erau complicate si visator cand simplitatea faptelor cerea seriozitate. 
A inceput ziua cerand liniste si nu i-am dat. I-am dat in schimb multa incruntare, stres si poate putin negativism. S-a razbunat la sfarsit pe mine. Sarutul ce urma sa il primesc s-a stins inainte de a incepe sa visez. Am crezut ca sarutul trebuie sa il dau eu....Am ales ca nu azi. Poate maine...poate alta data. 
Am fost azi lucid....poate prea lucid

luni, 6 februarie 2023

The Loner


M-am trezit singur intr-o lume de sunete care mai de care mai acute. E din ce in ce mai greu sa imi inchipui o viata in care Gary Moore nu va mai fi...o viata in care sunetele sale vor razbate doar din amintiri. Un rock mai sarac va rasufla peste noi....iar solourile vor fi din ce in ce mai stringente. Am vibrat odata cu acea magica chitara care se unduia in ritmul "Parisienne Walkways" si am simtit fiecare nota din "The Loner". As fi vrut sa mai avem putin bluess..sau sa mai calatorim "Over the hills and far away" insa neinduplecata moarte ne-a rapit acel om..care a simtit cu adevarat ce inseamna rockul...sa iti spun ca iti multumesc ...sa iti spun ca nu te voi uita niciodata...si ca inima mea va tresalta la fiecare solo al tau....sunt cuvinte prea mici in fata geniului tau...am sa plang singur...si am sa las o lacrima sa atinga pamantul...am sa zambesc si am sa respect toata munca ta.

 

a fost odata un om...a fost odata un sunet....care nu se va mai termina niciodata!

sâmbătă, 4 februarie 2023

Liniste



M-am ridicat de fiecare data. De fapt nu imi e groaza sa ma ridic si sa o iau de la capat. E ceva normal la urma urmei. Suntem oameni si trebuie sa reluam ...sa incepem de la inceput lucrurile de fiecare data cand ele se sting. Uneori trebuie sa reluam mocnitul ala pana cand ideea si sufletul nostru incepe sa nasca o flacara plapanda sau poate chiar un foc serios
Ceea ce e greu e rana aia care uneori ramane deschisa. si doare....
Privesc de fiecare data foaia asta alba din fata mea si incerc sa imi deschid inima in fata ei. Uneori as vrea doar sa ii povestesc si ea sa ma asculte.
Si nu....in seara asta nu ma gandesc la tine....ma gandesc in primul rand la mine...doar la mine chiar daca uneori impactul tau e asa de puternic in viata mea
Singuratatea mea e ceva special. Azi, stateam si priveam cerul in liniste, am crezut ca totul a amutit in jurul meu. De fapt facusem eu asta....am reusit sa ma rup de toate sunetele si am facut liniste. A fost placut. Am simtit un calm plin de greutate. Mi-a placut si asta. cred ca incep sa fiu un om singur. Nu imi place asta, insa am ajuns sa accept singurateatea in sufletul meu. Vreau sa imbatranesc singur departe de toata lumea, doar eu si numai eu. 
O sa cada zapada multa peste sufletul meu si o sa fiu doar alb in cap, iar barba mea va fi atat de alba incat copii o sa ma confunde cu Mos Craciun. Eu insa nu o sa fiu acolo pentru ei, in schimb o sa fiu acolo pentru mine. 
Am sa stau in liniste departe de tot si toate, iar picioarele mele se vor odihni cand va sa fie vremea. Au sa ninga anii peste mine, iar eu am sa ma uit spre departare in liniste, cautand tacerea si singuratatea. Am sa sting si ultima lumanare inainte de a ma acoperi cu o patura. Am sa plang pentru ultima data si apoi am sa zambesc, un zambet etern