Momentos

Am simtit... cum o galeata de apa cu gheata imi improspateaza trupul. Am simtit pentru inceput, un fior de frig si apoi cum toate durerile suportate de-a lungul timpului au inceput sa se declanseze pentru cateva secunde. Am simitit in acelasi timp cum o flama mare de foc imi arde fiecare fir de par si aerul pe care il respir e atat de cald incat Sahara intraga mi-a intrat in ochi. Apoi mi-am dat seama ca am vazut-o iarasi, era doar chipul ei si un zambet la fel de interesant. O urasc atat de mult incat as cere-o de nevasta!

Bella

Am fugit prin ploaie...am sarit peste balti si totusi m-am udat la picioare....apoi...dintr-o data m-am oprit. De ce era sa fug de o ploaie. Asa ca incet am luat-o pe drum incet savurand fiecare picatura care cadea peste mine. Am ridicat fata spre cer si ploaia m-a sarutat in perfectiunea ei. Uneori dragostea nu o gasesti acolo unde o cauti....ci in tine. Splendoarea unui sarut e doar in amintire. Iar amintirea sta in vise. 

Am inchis ochii in mijlocul ploii azi.

Daca as pleca acum, cred ca sufletul meu si-a facut datoria. Poate ca nu asa cum as fi vrut, insa tot timpul cu intentia de bine. As zbura intai peste lume si as lasa vantul sa ma mangaie pe fata.... apoi ploia sa ma sarute pe buze. O sa imi fie dor de lume, desi parca m-as mai lupta cu ea. 

Daca ar fi sa visez in seara asta.....as vrea sa adorm atat de adanc incat sa ma trezesc odihnit....asa cum nu am mai facut-o demult....

Nu a murit dragostea cand a vrut clipa si nici clipa cand a vrut senzatia. Care senzatie? Aceea din stomac! O mai sti? Eu nu am mai simtit-o demult. Oare e adevarata?

Sentimentele palesc in fata tacerii. Cum care tacere? Aceea, acuta in care te uiti pierdut si uiti si pana de ce esti acolo. Uneori am impresia ca astfel de clipe sunt ca si momentele de resetare sufleteasca. Imi place asa de mult tacerea… In tacere stau trairile intense, iar cand inchis ochii, le amplific…le doresc si visez in timp ce le traiesc. Cum nu e normal asta? Poi simplu….nu are nevoie de explicatie, pentru ca trairea se face cu ochii inchisi, iar sarutul la fel. Cum care sarut?

Tot ce-as vrea sa-ti spun e venit din suflet....sau din vise

Se uita lucruri importante zi de zi, se uita oameni si uneori chiar vorbe. Ce nu as vrea sa uit niciodata sunt visele mele. Mi-ar place sa visez in timpul meu liber....si crede-ma mi-as face mult timp liber. Visele mele s-au nascut dintotdeauna, insa ele au renascut cand am inceput sa te iubesc. Stiu stiu....suntem departe acum chiar daca foarte rar mai schimbam 2-3 vorbe. Mi-s tare dragi conversatiile alea ale tale....simt ca parca ai vrea sa imi spui ceva si nu o faci de teama. Mi-am jurat ca nu o sa mai fac niciodata primul pas. Imi ramane atunci sa visez....si Doamne ce frumos e. Ma intorc zi de zi la realitatea mea cu bune cu rele, cu oameni faini, cu persoane mai putin interesante, cu iubiri, cu dezamagiri, cu rostiri, cu zambete....insa de fiecare data, seara, ma intorc la visele mele, la gandurile mele, la dorintele si linistea mea.

Oriunde Ai Fi...eu te voi iubi!

Am scris o poveste... De fapt am incercat sa scriu. Cu tine, de fapt era despre tine, totul s-a redus la tine. Existam si eu acolo, ca sa gasim motive de nu. Am asteptat cuminte si apoi m-am uitat in sus. M-am ridicat si am plecat. Am plecat pentru inceput in vacanta. Am vrut sa ma plimb peste campii in lisntea mea monumentala, sa caut cumintenia pamantului in tarana si sa vad cu cresc florin in linistea serii. Am adormit cu capul unde susura izvorul si m-am trezit in tril de pasarele. Am zambit si am tacut asa cum numai stiu eu...singur departe de tine, si uneori chiar si de mine. E frumos in singuratatea mea, de-a dreptul periculos.

M-m intors apoi la tine ca sa imi dau seama ca imi e dor de ea. Asa de dor ca as lua-o in brate asa cum numai ea stie sa o faca. Sti ca ti-am zis atunci ca ma indragosisem de ea doar cand ma imbratisa asa complet, de fapt nu cred ca o sa ma mai imbratiseze cineva asa cum o facea ea...

Tu esti primavara mea

Oare ce culoare are dimineata dupa o seara in care asfintitul a fost calm?

Ma gandesc daca undeva departe de tot si de toate mai existi. Daca apusul din viata ta mai rasare uneori dimineata, sau daca lumina asta calda apare, te mai face sa iti dezgolesti umerii?

O zi in care as fi vrut sa fie ploaie...(o amintire de acum 12 ani)

Am privit lumea din jurul meu care fremata tacut si pleca linistita. Am simtit ca pe umerii mei se aseaza ceva greu…atat de greu incat ma dureau. Am simtit cum ma indepartam de acel loc si ca in jurul meu se facea liniste. Si …s-a facut!

Am vazut un copil care se uita trist la mine. As fi vrut sa ii spun ca acele caractere puternice se nasc din cinste si corectitudine, insa…poate era tarziu si trebuia sa invete…poate luni avea teza. Avea si o basca cu ***.

Patimile unor doua saptamani din urma isi spuneau cuvantul. Eram atat de obosit insa nu puteam nicicum sa imi arunc deoparte si greutatea de pe  umeri.

As fi vrut sa urlu in nemernicia mea…insa era tarziu. Am simtit cum lumea se destrama in jurul meu si ….pleca linistita. Am stiut atunci ca printre acei oameni se aflau si fratii mei cu inima U-ista. Am privit atunci spre cer si impreuna cu o lacrima am realizat ca dintre ei…prea putini o sa mai ramana aici langa mine si fratii mei.

Am simtit atunci ca fiecare om care pleaca ia putin din sufletul meu. As fi vrut sa mai ramana…multimea sa zumzaie..sa strige…sau macar sa cante. Poate prea putini mai aveau puterea sau chiar vointa. I-am inteles…erau obositi. Poate ca si eu eram obosit. Prea obosit si stresat. Poate ca unii dintre noi pun suflet aici… prea mult suflet. Stiu ca pentru noi petrecerile sunt prea departe. Noi bem de nacaz. Pentru noi succesele sunt rare si stim sa profitam din plin de ele. As fi vrut sa ii spun lui Niculescu ca il stimez. As fi vrut sa ii spun lui Irimies ca ii multumesc. Au fost minunati jucatori si oameni din conducere. Au furat si ne-au furat cand au putut, dar au facut parte dintre noi. Acum…au plecat. Am ramas iarasi singuri. Probabil ca langa noi au ramas putini. A ramas inca SISI. El e inca aici si isi da sufletul pe teren ca un profesionist si mai mult decat atat: ca un adevarat U-ist! Cred ca pe el al trebui sa il felicitam intai de toate. El a rabdat umilinte si nedreptati, dar e inca aici….el stie ce inseamna cu adevarat U. El stie ca mai departe de acea vocala nu e nimic decat dragoste si ura, e umilinta si adevar…e frumusete si spirit universitar.

As vrea sa le multumesc celor care exista in galerie, cei care se bat pentru fiecare pata de pamant castigata si pentru fiecare scancet scos in incercarea noastra de a sustine echipa. Lor le multumesc ca inca mai existam…ca inca mai exist.

Ii multumesc mamei mele ca m-a facut. Si ii multumesc, desi cu mici retineri, unui franar de rezultat, tatalui meu…pentru ca m-a facut sa iubesc Universitatea si sa tremur de fiecare data cand aud acest cuvant, vocala si simbol!

A sosit insa momentul cand multumirile cad in uitare si ma uiti cu tristete spre viitor si …zambesc. Acei minunati prieteni sunt inca acolo si eu sunt inca langa ei. Aceasta bucurie si speranta a revederii e cel mai bogat lucru de pe pamant. O sa fim aici si peste cateva mii de ani. Pentru ca U e mai presus de orice, pentru ca U e parte din viata nostra…e prietenie, e durere, e camaraderie, e foame si e suferinta! Poate de aceea ne dam viata pentru acest club. El trebuie sa existe pentru ca noi il iubim…insusi Bodea spunea sa il iubim, si ne-a invatat asta cum stia el mai bine. Poate ca acum e momentul sa iubim mai mult. Eu unul aseara m-am reindragostit!

Slava tie stundentie a sunat in urechile mele cu un ecou in suflet. Am stiut atunci ca viata e frumoasa indiferent de cat de mult suferi pentru asta. Am privit in ochi suporterii acestei echipe. In unii dintre ei am vazut viitor, in unii trecut, in altii doar prezent. Prezentul e trecator si cu el se duce totul.

Trecutul e frumos si plin de invataminte

Viitorul ni-l facem noi insine si la fel de curate si sufletele. UNII au format deja caractere si ma aplec in fata lor! Trebuie sa renastem! Trebuie sa traim pentru ca acei minunati copii ce vor veni dupa noi sa invete frumusetea asta…sa fie studenti…sa iubeasca istoria, invatamintele lui Bodea, dragostea pentru sport, povetele lui Anca, maretia lui Luca..pe ei insisi, pentru ca doar aici in sanul Universitatii se poate naste frumusetea istoriei!

 

In iubire, totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos. - Tudor Arghezi