"Wasted Years" by Ian Zumback

Galbena gutuie

Am adormit zilele astea tarziu de tot... m-am gandit atat de mult la tine.

Am simtit cum sarbatorile astea au trecut asa de repede peste mine si sentimentele s-au tocit. Imi era dor sa te colind. As fi vrut sa te prind in brate si sa te colind, sa ma asculti apoi sa iti stergi lacrima din coltul ochilor si sa zambesti.

Si....te-am colindat. Am facut-o singur in camara mea in lacrimi tata. Asa cum o fac de fiecare data. Anul asta m-am racit destul de rau iar vocea mea a fost mai ragusita ca de obicei, insa stiu ca tie ti-a placut. Iti multumesc tata ca iti mai trimiti peste noi gandurile tale bune! Craciun fericit tata!

Si, daca maine nu ar mai exista?

As vrea sa imi petrec clipele ce raman inainte de neexistenta…cu tine. As vrea sa te strang in brate sis a ma cufund in imbratisarea ta. Sa uit de tot si toate, chiar daca pentru cateva clipe. As vrea sa ma imbratisezi si sa taci. Sa lasi linsitea sa vorbeasca pentru noi.

 

Apoi as vrea sa te tin de mana si sa ne plimbam la apus de soare pe o plaja. Sa simtim cum pisioarele ni se afunda in nisipul moale si cald, sa auzim tanguitul marii si sa ne iubim atunci cand noaptea isi intra in rol. As vrea sa adorm cu tine in gand si de ar fi sa nu ma mai trezesc sa stii ca…inima ta bate in sufletul meu acuma.

 

Daca maine nu ar mai fi…as vrea sa pot urni un munte. As vrea sa il pot da la o parte din calea ta, asa drumul ar fi mai usor catre mine.

 

Daca timpul maine s-ar opri….de-ar fi sa fie asa un sfarsit….as vrea sa pot urni trecutul din loc si sa ma intorc in bratele tale pentru totdeauna.

 

Daca tot ce am stii noi s-ar opri pentru totdeauna atunci as vrea sa traiesc sa pot sa scriu o poezie nesfarsita in care sa cant frumusetea vietii si a mortii. As vrea sa pot culege roadele unei munci de-o viata si as vrea sa simt in brate rodul unei iubiri. As vrea sa ma trezesc cu zambet de copil si as vrea sa adorm cu sarutarea ta. As vrea sa pot respire aerul si sa inot in apa in care ma insoteste un sflet unic, identic cu al meu si care sa imi spuna tata. As vrea sa pot uita rautatea sis a vad in fata doar adevarul si lucrul frumos.

 

Daca lumea s-ar opri sit u nu ai fi aici, atunci viata ar fi asa de goala. As vrea atunci sa pot visa pentru totdeauna. As vrea sa adorm in pacea mea cu tine in gand si privind catre tine. Daca asa ar fi sa fie Doamne, atunci…fa-o sa nu doara. Fa-o incet dar limpede si lasa-ma sa iubesc pana in ultima clipa viata!

 E usor ca sa taci si cand ingerii dorm

sa asculti ale inimii corzi.

E atat de usor ca sa-nveti

cum un zambet invata un om sa-l respecti.

E asa de usor ca sa spui ca ti-e greu..

e ca si atunci can bondarii de mai pier.

e usor ca sa crezi intr-un ochi de copil

sa ii dai un raspuns uneori pueril

tot atat de usor e sa stii sa-l respecti cu un zambet.

E usor ca sa vezi cand iubirea dispare

...tot atat parca-i greu a iubi....

Si cate inceputuri am cunoscut de atunci......

 

E o voce calma. E a unuia dintre noi. Explica ziaristilor cine suntem noi. Poate ca intrebarea nu isi avea rostul, insa pentru ei isi are, ei se minuneaza zi de zi, insa ne considera in continuare niste huligani si niste neispraviti. Ce nu stiu ei, e ca noi avem o inima mare mare. Asa de mare incat acopera o peluza. Atatea inimi mici o fac sa bata tare….si….stinghera acum. Am vazut lacrimi in ochii unora. Un calm dezarmant si lacrimi de durere, durere in tacere si suferinta in calm. Daca ai putea sa vezi mai departe de ochi ai remarca cum visele se naruiesc si cum altele le iau locul. In speranta am nascut un nou episod al existentei noastre. Nu stiu cata viata mai avem insa…avem suflete mici care respira “U”. Am privit azi un copil care era suparat ca pierdusem. Tine asa de mult cu Universitatea insa…era tare suparat ca am pierdut. I-am zis ca nu asta conteaza ci ca taria si demnitatea sunt mai presus de toate. Nu cred ca mi-a acceptat varianta, insa stiu ca in timp o sa inteleaga, pentru ca el deja face parte din noi, el ne-a inteles sufletele zbuciumate si s-a contopit cu inima noastra. In peluza noastra se nasc suflete mari care sa continue marsul nostru spre existenta!

La Sibiu am suferit pentru ca opresiunea ne-a silit sa plecam de aici. Am fi ales sa luptam pentru ca suntem un neam de luptatori, insa era o lupta pierduta dinainte de a fi inceput si istoria ne-a confirmat asta. Am ales sa traim mai departe chiar daca departe de casa noastra. Apoi, am revenit acasa si am invins o ramasita a unui popor pus pe capatuire. Am castigat un drept pentru care nu trebuia s aluptam niciodata, un drept al romanilor in Romania. Am castigat un petic de pamant al nostru. Am crescut in acel loc o minune de istorie bazata pe bun simt, respect si universitarism! Am perpetuat un model de suporter minunat, cu suflet, cu deschidere spre sport, spre existenta sa prin miscare si prin iubire. Prin iubirea asa de frumos zugravita de Bodea am invatat sa fim frumosi sis a impunem respect si prietenii. Cine nu a vrut sa ne respecte, istoria ii va pedepsi, pentru ca fairplay-ul nu este doar visual, ci el ramane in suflete obidite. Am sa ma ridic asa cum aveti sa o faceti si voi de fiecare data cand cadem dintr0un motiv sau altul. Am sa privesc inainte pentru ca viata mi-a oferit iubirea de care aveam nevoie sa ma agat! Iubesc Universitatea mai presus de toate! Nu am ajuns acolo icnat sa punem intrebarea existentei ci am ajuns acolo sa punem capat unei era  si  sa renastem din cenusa in puritate. Am ales sa respiram alt aer, mai boem, acelasi pe care il visam de pe vremea doctorului Luca. O sa fim mai frumosi si mai simpli, insa…aceiasi!

 

Prea mult

As incalzi fiecare moment rece al vietii cu zambete si lacrimi de bucurie. As ridica ochii de fiecare data cand am fost jos, i-as ridica catre cer acolo unde exista un raspuns la toate intrebarile mele. As canta, pentru ca in suflet am o voce care vrea sa iasa sa spuna tot ce simte. 

 

Stii, ma gandeam ca uneori e mai bine asa si ca viata nu ar avea farmec  fara insatisfactia  asta a clipelor. As lua insa in deradere durerea si rautatea si m-as ridica catre cer de unde sa privesc frumusetea apelor si pamantului. As zbura si mi-as intinde aripile ….as cauta sa zbor deasupra a tot ce visez cand adorm noaptea si as arunca asupra ta tot binele din lume…pentru ca rautatea devine asa de mica si neinsemnata…. 

 Daca as putea, as aduce linistea in fiecare urlet si zambetul in fiecare lacrima.

SILVIA TIMIȘ - Cântec de Crăciun pentru TATA (… pentru cei plecați🖤)