....si ne iubeam asa de mult...

Am inceput cu stangul un pas dintr-o plimbare si am stiut atunci ca avea sa fie frumos.
E noapte in mintea mea, s-a rupt in inima mea ce mai era de rupt.
Stii mama, cand ai plecat de langa mine jumate din inima mea a plecat cu tine. Stiu ca nu ai fi vrut draga mama, insa...erai totul pentru mine si asa am simtit...ca acea jumate ti se datoreaza tie, in plus....tu aveai nevoie de ea. Si la urma urmei….inima aceea am construit-o din cauza ta mama! Apoi, ai plecat si m-ai lasat singur. Stiu ca era mai bine asa mama, insa si acuma imi e dor de tine, de mana ta care imi stergea lacrimile de pe obrazul meu. Lucrurile nu s-au schimbat mama, doar ca problemele sunt tot mai mari si lacrimile tot mai grele. De multe ori cand ma dor…ma gandesc la tine…lacrimile insa sunt tot mai multe. Uneori cand ma gandesc la tine uit pentru o clipa de tot si toate si vreau sa te simt in brate…vreau sa simt caldura ta si vocea ta calda in care imi spuneai ca totul se va rezolva…ca…va fi bine mama..
Acuma …greul nu mai e deloc la fel. Acuma mai am putin suflet mama…nu cred ca mai imi ajunge mult, insa …e al meu. Nu mai dau nimanui mama. Nu mai dau nici macar o bucatica. Nu sunt rau mama, insa si asa imi e greu. Si mama, dragostea nu mai e ce-a fost. Mie insa nu mi-a spus nimeni. Am fost naiv. Stii ca nu imi pare rau? ...doar ca e trist. Am invatat iarasi mama sa iubesc. A fost greu de tot, insa am invatat pana la urma. Am gasit mama o fata si o vroiam sa faca parte din viata mea, din mine. S-a grabit sa ma judece mama, prea repede si a plecat … Nu stiu de ce a plecat, probabil ca nu eram destul de bun pentru ea, insa... o iubeam mama si vroiam sa ….dar nu mai e aici. A plecat. De fapt nici macar nu a plecat. Mi-a intors doar spatele. Si…ma iubea asa de mult.
Nu am inteles si nu o sa inteleg vreodata
De ce doi oameni ce se iubesc...trebuie sa se desparta
Am intins mana si am primit din nou ploaia. E atat de buna cu mine. E intotdeauna aici cand lacrimile curg siroaie si imi cad peste fata acoperind lacrimile. Nimeni nu trebuie sa vada ca plang mama, altfel…devin un om slab. In sufletul meu mic, insa….plang cu lacrimi adevarate. Nu stiam ca daca iubesti asa de mult trebuie sa suferi. Nu stiam asta mama…nu stiam. Asa de tare a plouat azi la mine acasa. E asa de goala casa asta mama…asa de goala si vreau sa aud un raset de copil in ea. Ea insa nu mai e aici, a plecat, de fapt nu a plecat….mi-a intors doar spatele. Si ma iubea asa de mult.
Nu stiu daca ploaia asta nu a devenit parte din mine. De fapt acum sunt sigur. E aici de fiecare data langa mine. Oare am inceput sa ma confund cu ea? E rece. E din ce in ce mai rece si simt ca nu ma mai glas. S-a spart ceva in sufletul meu…oare mai mai ramas ceva? Mama, stiu, stiu ca am gresit de atatea ori si ma gandesc daca viata mea m-a invatat ca eu nu merit dragostea. Si o iubeam asa de mult incat o vroiam sa fie a mea. Nu i-am spus asta mama…nu i-am spus ca imi era frica sa nu ma grabesc prea tare. Si o iubeam asa de mult.
Nu stiam ca in sufletul meu mai este dragoste…dar am descoperit-o iarasi, acum….ea a plecat, de fapt nu a plecat, mi-a intors doar spatele pentru totdeauna. Si ne iubeam asa de mult…..