in dar de ziua Dorului...

Azi noapte m-am plimbat destul de mult si am privit cerul cu gandul la tine. Uneori cred ca zambetul asta al tau imi da fiori, dar de cele mai multe ori ma face sa zambesc si eu, imi insenineaza ziua. M-am uitat la castele si la poduri peste ele, am privit raurile si cetatile nepatrunse si am ales sa tac. Uneori tacerea e un semn de respect, alteori o prostie. Sa stii ca e frig afara, mult mai frig decat ieri. 

Zicea cineva: Toate trec in viata....in timp insa. Desi stiu asta ma doare sufletul de fiecare data ca lucrurile nu sunt cum vreau eu. cum le concep si le manuiesc eu. O sa ma intorc in timp insa, de fiecare data si povestea mea o sa fie asa cum vreau eu, o poveste frumoasa in care eu o sa privesc stelele noaptea si tu o sa zambesti, in care mana o sa fie lipita de suflet, iar inima o sa bata puternic.

Bere..minti pierdute, vise pe un mal de mare

Soarele ardea si ma gandeam la o bere rece. De obicei nu beau, dar am vrut sa mai raman doar ca sa pot savura in liniste o bere cadou pentru sufletul meu. Asa stand intr-o relaxare care a inceput sa numere a treia bere....gandul mi-a zburat la o vara in urma cand fusesem plecat in alta tara. Incepusem in mintea mea sa fac comparatii iar berile ajungeau la 5 moment in care clatinandu-ma mi-am insirat pasii catre plaja. Vroiam sa fac o baie rece sa spal pacatul alcoolului consumat. Am ajuns in drumul catre mare, insa cortul dintr-o data parea mai ispititor. Asternand un cantec pe buze m-am plasat strategic la umbra de arsita o cortului vazand in treaca un bilet prins de cort cu o agrafa. Si acolo visele mi-au purtat mintile si cred ca printre pauzele de visaj am si cantat nitel. 

Am visat ca eram pe scena si Robi se uita la mine razand. Sti, Robi fusese cel mai bun prieten al meu, omul alaturi de care visasem cativa ani buni din viata, cautare care ii daduse vietii mele un sens. ....lucram la o piesa. De fapt vroiam sa iti zic ca noi fiecare piesa o vedeam alaturi de istoria rockului. Puneam atat de mult suflet in fiecare piesa si o schimbam de 1000 de ori pana cand ajungeam de fiecare data sa revenim la versiunea 8881. Imi e dor de el, uneori cand sunt singur beau un pahar de tarie cu el si depanam amintiri, de fapt delirez plangand cautandu-mi prietenul prin amintiri. Sti, inca nu am avut taria sa ajung la mormantului lui. Cred ca o sa imi fie tare greu cand o sa pot sa ajung acolo. 

Eram fericit in visul meu ca il vedeam pe Robi, de fapt stiu ca m-am indreptat repede catre el si l-am prins in brate si l-am strans cat toata durerea mea. M-am trezit parca cu o durere de cap si un gol mare in suflet. Auzeam in fundal ceva din Emeric Imre undeva departe la o terasa foarte indepartata. Ma felicitam pentru locul ales....era departe de tot si de abia mijea cate un sunet in serile tarzii. M-am uitat la ceas, era trecut de ora 1. Am stat asa in fund privind luna...cu picioarele adanc infipte in nisip si cu capul intre palme inca suferind.

Am vrut sa citesc biletul ala....deja uitasem de durerea de cap si era ora 2. Am aprins o lanterna ce mi-o luasem de pe drum, eram tare mandru de ea, vroiam de mult sa imi iau o lanterna de aia de cap.... Am aprins-o si am luat bietul bilet in mana, era tot mototolit, cred ca incercasem sa il mai citesc la incepututrile adormirii mele datorate impleticirii de pe  drum.

Nu recunosteam scrisul insa stiam ca e de la ea. Imi scria frumos, parca putin aplecat spre dreapta: " Mi-ar fi placut sa luam micul dejun impreuna, te-am cautat cand eram la plaja dar nu erai acasa, la miezul noptii o sa fac baie goala in laguna, te astept acolo"

Am stat si am zabovit mult asupra biletului. Mi-am multumit ca am dormit la miezul noptii, de fapt chestia asta cu dezbracatul nu a fost niciodata pe placul meu si acum duc povara zilei petrecute departe in Grecia nud pe o plaja stancoasa. MIe de fapt mi-ar fi placut sa petrec altfel timpul cu tine. Eram un pic confuz...de fapt eu venisem sa imi incarc bateriile vlaguite de nebunia de la Cluj. Am ras galagios si m-am ridicat repede sa fug spre mare....cred ca nu a fost cea mai buna alegere deoarece o durere ascutita mi-a strapuns capul....un pic am ametit dar m-am indreptat totusi catre mare....chiar vroiam baia aia care mi-o promisesem dupa amiaza. In timp ce ma indreptam spre mare, mi-am dus mana sa fiu sigur ca sunt imbracat, apoi sovaitor insa in linie dreapta catre mare calauzit doar de lumina lunii 

                                                                        **

Astazi, te vreau....

Imi aduc aminte cum venise vara aia... simteam cu atata bucurie caldura si fericirea unor aventuri.

M-am urcat in tren si am plecat spre mare, visand la valuri inspumate, la caldura, la picioare afundate in nisip, la linistea serii cu valuri care izbesc ritmic malurile....

Mi-am gasit locul usor si am inceput sa ma uit pe fereastra. Aveam mult de mers, insa ma simteam asa  de aproape de mare. Stiam ca o sa te gasesc acolo, si o sa te imbratisez. Simteam ca in vara asta am sa te sarut, insa imbratisarea aia are sa ma duca pe culmile fericirii. Asa am adormit privind pe fereastra si zambind.

Am ajuns la mare si primul pas l-am facut spre mare.....a trebuit sa imi ud picioarele si sa inchid ochii sa simt ca undeva in lumea asta tu esti la fel in apa aia si ma simti si tu chiar daca lumea e asa de departe si sufletele asa rupte in mii de bucati. Am ramas pana seara tarziu savurand fiecare clipa a linistii marii. Era asa de frumos acolo, departe de galagie, de oameni de poluare.

Am adormit in cort zambind la fel cum am plecat. Uneori marea imi da putere sa zambesc, iar apa marii imi sterge lacrimile de fiecare data.

M-am trezit tarziu....era cald afara. Am ras pentru ca ma simteam asa de liber, lipsit de orice bariere sau prejudecati. Nu, nu eram gol. NU as putea sa fiu gol decat in preajma ta.

Am stat pana catre amiaza cu picioarele scufundate in nisipul fierbinte....avand doar o palarie pe cap si muzica pe buze. 

Am mers sa mananc intr-o taverna la mal de mare. am stat la masa si pe cand ma uitam cu nesat si foame in meniu, ai venit tu....

Ti-ai cerut scuze si m-ai rugat sa te las sa stai cu mine la masa. m-am uitat speriat spre tine.... nu ma asteptam la asta. Ai simtit asta si mi-ai zambit. Mi-ai zis apoi ca au un peste bun acolo pe care ar trebui sa il incerc. Tu nu stiai ca eu nu apreciez pestele, insa ti-am zambit inapoie. Ai inceput sa vorbesti cu mine si sa vorbesti si sa vorbesti, insa iti savuram fiecare cuvant. Am avut timp sa te privesc, sa iti vad pistruii, sa iti observ buzele si sa imi doresc sa te sarut. Mi-am infranat iesirea asta sorbind o gura adanca din apa minerala. M-am simtit ca o ploaie de vara care cade peste un om incalzit. Era ca si cum as fi dansat in ploaie. TU nu stiai dar noi deja dansasem in ploaie.

Ti-a sunat telefonul, te-ai scuzat si ai plecat. Stiam ca doar uitasei de mine si ca nu facusei asta intentionat. Stiam pana si cine te sunasem, dar am vrut sa las lucrurile sa mearga asa ca de fiecare data. 

Am platit si m-am indreptat spre casuta mea incropita pe plaja. Eram vesel si zambeam cu gura pana la urechi. Stiam ca ai sa vi sa ma cauti pe plaja seara tarziu sa iti ceri scuze. Aveam o dupa masa intreaga pentru lenevit pe plaja si gandit la sarutul ala al tau....

A venit seara si pe plaja nu ma cauta nimeni, era liniste si eram singur. Marea doar iti trimitea calma valurile spre mal. Am auzit parca in gand o melodie....si am inceput sa o cant....Am cantat pana tarziu in noapte si tu nu venisei. Ceva se intamplase, lucrurile nu erau asa cum le stiam eu. AM adormit visandu-te. te-am prins de mana si te-am invartit, rochia ta vaporoasa de vara a lasat sa se vada picioarele tale frumoase. Ai ras si te-ai ferit rusinata. Am alergat dupa tine pe plaja pana aproape de mare unde te-ai opritsi te-ai intors brusc spre mine. Te-ai uitat speriata spre mine si mi-ai zis ca tot ce avem acolo e doar in vis si doar pentru noaptea aia. M-am trezit bulversat. Soarele vroia sa iasa si m-a desfatat cu spectacolul minunat al rasaritului. Pentru cateva minute am uitat de tine ...m-am bucurat de natura de parca era doar a mea..... Apoi gandindu-ma din nou la tine am adormit. M-am trezit tarziu cand soarele ardea. Trebuia sa mananc si am plecat spre taverna. Nu mai era nimeni acolo....

                                                            

                                                                                *

Se nasc cuvinte din sunete...

Se nasc cuvinte din sunete si noi ne plangem pentru orice greutate.

Cred ca nu am ales sa ma nasc aici, insa privesc putin inapoie cu respect fata de parintii mei. Am trait vremuri grele si ne-am plans de fiecare data, insa am razbit. Cu durere si lipsa am invatat la lumina unei lumanari, iar jucariile noastre nu au fost de cele mai multe ori acolo. Am invatat sa ne bucuram de niste jucarii de lemn si ne-am plans si de asta, insa am invatat ceva din joaca aceea. Scoala noastra era de jucarie si ne-am plans abia acum de ea....atunci era taram de poveste. Ne-am batut afara la joaca si am invatat sa ne raportam unii la altii. Am plans mult si ne-au oblojit parintii ranile. Ne-am ridicat de fiecare data zambind ca niste copii prosti ce eram. Am strans mana celui care isi cerea scuze sau nu si am plecat iarasi la joaca. Si ce jocuri ne jucam....reale nu in lumi paralele. Am invatat din asta sa supravietuim intai de toate. In toate astea am avut un prieten care m-a ajutat atat de mult....a fost de fiecare data acolo si mi-a vorbit cum trebuia de fiecare data. A ras si mai ales a plans cu mine. Un singur lucru nu a facut....nu s-a plans ci a luptat de fiecare data ca sa fie prietenul meu si sa ma faca un om mai bun. Nu a fost decat e-ul meu, ingerul meu pazitor. 

Doamne am pierdut omul ala. m-am maturizat indeajuns incat mi l-ai luat. As mai fi vrut timp cu mine insumi, cu zambetele mele, cu povestile si istorisirile basmelor pe care le citeam cu atata fericire. Vrea sa mai ascult muzica singur in camera mea si sa plang pentru personajele de acolo, sa fiu alaturi de sentimente si trairi. Ne plangem prea mult pentru ce avem si nu realizam cat de mult am pierdut in lupta spre a ajunge azi

George Nicolescu - Eternitate

Simt ca in adancul meu apartin unei lumi mai speciale. Simt ca uneori timpul se opreste in loc numai pentru mine….insa nu pot beneficia cu adevarat de aceasta valoare si ma vad de fiecare data singur stand undeva si privind in zare catre viitor. Aseara ma uitam spre apus si ma gandeam la momentul in care a rasarit in viata mea linistea.

Am privit spre un orizont calm si rosu de liniste speciala. Ma gandeam la mine. Ma uitam cum imi crescuse parul si imi aduceam aminte de trecut. Am zambit si m-am gandit apoi la culoarea ochilor mei….am uitat sa trec mai departe. Stii…ma gandeam oare cum as putea reusi sa ma uit pe mine insumi. As vrea sa incep ceva nou si sa las in spate totul. As vrea sa uit raul si sa privesc doar zambetele din viata mea.

E trist totusi si stii de ce? E pentru ca as pierde si amintirile cu cei pe care i-am iubit si in suflet inca ii mai iubesc, de fapt….dragostea pentru ei nu o sa se opreasca niciodata. Si totusi mai sunt si alte amintiri….si totusi nu e frumos sa arunci in spate totul….se intampla sa fie si frumos in fiecare rau pe care l-am primit.

Azi am avut parte de o liniste extrema. Stiu, stiu….si mie mi se pare ciudata pana si exprimarea, insa asa a fost…am simtit cum aud linistea dinauntrul meu. Am inchis ochii si am vazut pace. Nici nu mai pot sa imi amintesc ce culaore avea sau ce miros degaja. Stiu doar ca am simtit liniste…despre care nu pot sa spun mai nimic…era doar atat….liniste!

Am deschis usor ochii de frica sa nu se piarda momentul acela. Am lasat imaginea din fata mea sa intre treptat printre gene si usor spre ochii mei. Am simtit ca eram tot acolo si linistea era inca tot a mea. Am plans. Am plans pentru ca nimeni nu mi-a dat vreodata un cadou asa de frumos. Daca as stii ce ma asteapta ….as putea sa compar ...cu momentul cand o sa o vad pe mama din nou

Aura Urziceanu - Aproape linişte

A tacut pana si ultimul vuiet de masina. A inceput usor sa bata vantul si calmul serii s-a asternut cu umbra sa peste sat. Am simtit nevoia sa respir adanc. Sa respir adanc si odata cu aerul care iese din plamani sa dispara toate problemele de peste zi. Si am facut-o. Am inchis ochii si am inspirat adanc, tragand cu putere aerul cald al serii….apoi am expirat problemele si necazurile si rautatile oamenilor. Stii tu mama, cat de rai au devenit oamenii? Nu credeam ca zi de zi, clipa de clipa totul se cerne iar printre ei, alegerile mele sunt putine, atat de putine incat as vrea sa fiu prietenul meu cel mai bun.

Am inchis ochii si am savurat linistea. A fost bine. A fost cald si bine

Sti cand iti povesteam despre visele mele? Era frumos acolo si nimeni nu ura pe nimeni. As vrea sa ma intorc macar in timp sa mai ascult una din povetele tale, sa mai simt o data mana ta cum imi mangaie crestetul… era linistitor si facea sa dispara toate, chiar toate necazurile.

Au evoluat mama pana si reprizele de liniste si chiar orele de somn. Au ridicat ziduri asa de mari si au inchis inimile frumoase in cetati adanc zavorate. Dar, a mai ramas ceva pentru noi aici… a ramas iubirea. Invatam, visam si intalnim iubirea zi de zi…am invatat sa reluam procesul zi de zi, chiar daca intr- zi infinita, insa ne bucuram in lantul asta de un sarut, fie si el in vis.

Am sa deschid acum ochii. Am sa revin la lucrurile mele. De fiecare daca imi curg lacrimile mult timp dupa ce fac asta. Mi-e dor de tine si de vocea ta. Traiesc ca sa iubesc clipele pe care mi le da Domnul pana la momentul cand te voi revedea….