Imi aduc aminte cum venise vara aia... simteam cu atata bucurie caldura si fericirea unor aventuri.
M-am urcat in tren si am plecat spre mare, visand la valuri inspumate, la caldura, la picioare afundate in nisip, la linistea serii cu valuri care izbesc ritmic malurile....
Mi-am gasit locul usor si am inceput sa ma uit pe fereastra. Aveam mult de mers, insa ma simteam asa de aproape de mare. Stiam ca o sa te gasesc acolo, si o sa te imbratisez. Simteam ca in vara asta am sa te sarut, insa imbratisarea aia are sa ma duca pe culmile fericirii. Asa am adormit privind pe fereastra si zambind.
Am ajuns la mare si primul pas l-am facut spre mare.....a trebuit sa imi ud picioarele si sa inchid ochii sa simt ca undeva in lumea asta tu esti la fel in apa aia si ma simti si tu chiar daca lumea e asa de departe si sufletele asa rupte in mii de bucati. Am ramas pana seara tarziu savurand fiecare clipa a linistii marii. Era asa de frumos acolo, departe de galagie, de oameni de poluare.
Am adormit in cort zambind la fel cum am plecat. Uneori marea imi da putere sa zambesc, iar apa marii imi sterge lacrimile de fiecare data.
M-am trezit tarziu....era cald afara. Am ras pentru ca ma simteam asa de liber, lipsit de orice bariere sau prejudecati. Nu, nu eram gol. NU as putea sa fiu gol decat in preajma ta.
Am stat pana catre amiaza cu picioarele scufundate in nisipul fierbinte....avand doar o palarie pe cap si muzica pe buze.
Am mers sa mananc intr-o taverna la mal de mare. am stat la masa si pe cand ma uitam cu nesat si foame in meniu, ai venit tu....
Ti-ai cerut scuze si m-ai rugat sa te las sa stai cu mine la masa. m-am uitat speriat spre tine.... nu ma asteptam la asta. Ai simtit asta si mi-ai zambit. Mi-ai zis apoi ca au un peste bun acolo pe care ar trebui sa il incerc. Tu nu stiai ca eu nu apreciez pestele, insa ti-am zambit inapoie. Ai inceput sa vorbesti cu mine si sa vorbesti si sa vorbesti, insa iti savuram fiecare cuvant. Am avut timp sa te privesc, sa iti vad pistruii, sa iti observ buzele si sa imi doresc sa te sarut. Mi-am infranat iesirea asta sorbind o gura adanca din apa minerala. M-am simtit ca o ploaie de vara care cade peste un om incalzit. Era ca si cum as fi dansat in ploaie. TU nu stiai dar noi deja dansasem in ploaie.
Ti-a sunat telefonul, te-ai scuzat si ai plecat. Stiam ca doar uitasei de mine si ca nu facusei asta intentionat. Stiam pana si cine te sunasem, dar am vrut sa las lucrurile sa mearga asa ca de fiecare data.
Am platit si m-am indreptat spre casuta mea incropita pe plaja. Eram vesel si zambeam cu gura pana la urechi. Stiam ca ai sa vi sa ma cauti pe plaja seara tarziu sa iti ceri scuze. Aveam o dupa masa intreaga pentru lenevit pe plaja si gandit la sarutul ala al tau....
A venit seara si pe plaja nu ma cauta nimeni, era liniste si eram singur. Marea doar iti trimitea calma valurile spre mal. Am auzit parca in gand o melodie....si am inceput sa o cant....Am cantat pana tarziu in noapte si tu nu venisei. Ceva se intamplase, lucrurile nu erau asa cum le stiam eu. AM adormit visandu-te. te-am prins de mana si te-am invartit, rochia ta vaporoasa de vara a lasat sa se vada picioarele tale frumoase. Ai ras si te-ai ferit rusinata. Am alergat dupa tine pe plaja pana aproape de mare unde te-ai opritsi te-ai intors brusc spre mine. Te-ai uitat speriata spre mine si mi-ai zis ca tot ce avem acolo e doar in vis si doar pentru noaptea aia. M-am trezit bulversat. Soarele vroia sa iasa si m-a desfatat cu spectacolul minunat al rasaritului. Pentru cateva minute am uitat de tine ...m-am bucurat de natura de parca era doar a mea..... Apoi gandindu-ma din nou la tine am adormit. M-am trezit tarziu cand soarele ardea. Trebuia sa mananc si am plecat spre taverna. Nu mai era nimeni acolo....
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu