M-am trezit si era rece, atat de rece…

Am privit inca o data ceasul si era tarziu, trebuia sa reiau o zi de la inceputul ei. Nu imi era greu, era doar asa de rece in amintiri incat imi inghetasera pana si lacrimile. Avea sa vina ziua aceea in care am sa caut catre asfintit raspunsurile pe care sa sper a le primi catre rasarit. Si, nu a fost asa, pentru ca durerea nu e creeata sa fie expusa, ci traita in stralucirea fada a unei licariri care nu are sa vina, nici chiar la capatul tunelului. Raza de lumina nu isi are rostul atunci cand rautatea isi face loc printre oameni. Sa speri in lumina e ca si cum ai astepta vara in decembrie, pentru ca eu asta caut acum in postul Craciunului.... Desi, niciodata sa nu spui niciodata

Eram atat de sigur ca fiecare zi e efemera, pana cand am descoperit unicitatea clipei.
Am incercat in fiecare clipa sa recladesc orice venea in viata mea, sa pun o amprenta in fiecare lucru ca sa nu ma ia prin surprindere trecerea timpului. Am iubit fiecare secunda ca sa pot ramane indragostit de clipe.
Am inchis azi ochii si am privit cu sufletul catre nicaieri-ul meu. Am incercat sa uit sa iubesc, sa urasc sa iert si sa plang. Nu mi-a reusit nimic. Cred ca am adormit sfortandu-ma sa castig o idee.