Nu am plecat nicaieri, doar am disparut… am lasat in urma un praf pentru ca trebuia sa se piarda urma. Nu caut nimic si nici nu cred ca gasesc ceea ce caut. Ma intorc de fiecare data in mine si plang. Cu lacrimi, cu durere si sentimente. Am plecat pentru ca aveai nevoie sa zbori linistita catre cerul tau si numai al tau. Am plans cand am facut asta si lacrimile inca vor alege nemurirea no-man’s-land-ului. Aici departe de tot e liniste, e linistea pe care o cautam si pe care o gasesc de fiecare data.
Stii, sunt ca un lup care nu mai vrea haita, vrea sa se retraga singur, e ca si cand un suflet isi cauta moartea, nu cea reala, ci aceea a singuratatii absolute, a atingerii unui eu atat de indepartat incat uneori il aud cum vorbeste singur si se tanguie catre nicaieri.
De ce plang? Nimic, de fapt asa a fost intotdeauna, imi plang mie insumi pe umeri si caut caldura in bratele mele. Am stat atat de mult in caldura lor incat m-am obisnuit cu mine insumi, cu singuratatea si cu lacrimile calde ale impacarii cu sine.
Nu am sa plec niciodata mai departe de lumea mea, e trist, insa e siguranta in care mai am incredere. Au trecut dureri si rani, sentimentele insa scancesc inca, lacrimile vor fi acolo intotdeauna, asa, in coltul ochiului. Am plecat catre locul meu, nicaieri, insa acasa.
Pastrez pentru mine saruturi si mangaieri, placeri si nevinovate dorinte. Am sa tac in larma din jurul meu pentru ca linistea ma duce spre locul meu. Aici am sa tin aproape amintirile calde si frumoase, dureroase si gri, tacute si perverse. Nu moarte desparte inimi, ci minciuna si efervescenta negatiei. Nu caut raspunsuri, de fapt, nu le mai vreau a le sti. Mai bine sa ma las in bataia necuvantata a sunetelor muzicii, acel leganat care te face sa adormi si sa visezi. Am sa visez mult, pentru ca stii bine ca imi place sa visez…..sa adorm in gand cu dorinte si sa ma trezesc cu amintiri.
Stiu ca iti va fi mai bine fara mine. Te tin in spate si acum ti-am dat libertatea de care aveai nevoie. Poti fi fericita in noua ta viata, pentru ca meriti. Nu lasa durerea sa te minta. Fi peste ea si inchide ochii de fiecare data cand iti da tarcoale. Inchide ochii si gandeste-te la mine. Voi fi acolo de fiecare data sa iti dau o imbratisare ca sa poti continua.
O pana va cadea de fiecare data spre pamant, insa gratia cu care o va face o va face nemuritoare, iar timpul care ii va lua sa duca treaba la bun sfarsit, va fi timpul in care ne este permis sa visam, alegerea duratei sta doar in imaginatia si linistea noastra.
From darkness I understand the night
dreams flow, a star shines
Ah! I desire Evenstar
Look! A star rises out of the darkness
The song of the star enchants my heart
Ah! I desire...
