Undeva in lumea asta ne-am pierdut. Ne-am pierdut unul de altul si impreuna de lume. Imi aduc aminte de o imbratisare calda, poate cea mai calda. Am crezut atunci ca o sa fie caldura de care o sa ma pot folosi atunci cand va fi rece in viata mea. AM vrut sa cred ca atunci lumea s-a oprit pentru o clipa si ca eternitatea clipei o sa ma tina acolo pentru intotdeauna. Am dansat in gandul meu un blues nesfarsit tinandu-te in brate si simtindu-te, asa, aproape de mine si de sulfetul meu. Am vrut sa cred ca tot ce s-a intamplat atunci nu o sa imi dea acum motiv sa imi amintesc. Poate o sa regret ca ti-am cerut ce tu nu puteai sa imi dai niciodata; si poate ca trebuia sa te inteleg, desi, intr-un fel am inteles totul si m-am retras. M-am intors la mine "insami" chiar daca tu reuseai sa intelegi de ce. Sti, sunt cateodata in viata momente de alea unice…: alea in care lacrima se opreste pe obraz si inima bate asa de incet, asa de frumos si parca in acelasi ritm. Am sa adorm si am sa visez. Te rog mai imbratiseaza-ma inca o data…opreste lumea si imbratiseaza-ma!
