Nicu Alifantis Toamna

A inceput sa treaca un ropot de ploaie si parca sunetul nu mai era acelasi. Am visat din nou vantul acela ce se juca prin parul meu. Stii….am visat ca aveam parul lung…..am simtit ca parca eram iarasi liber si parca sunetul era acelasi.

Mi-e dor de razele de lumina ce luminau fata mea cand totul era curat. Mi-e dor de ochii tai. Am vazut o licarire atat de frumoasa….si am crezut ca in sinea ta spuneai lucruri frumoase…insa de pe buzele tale nu au zburat nici povesti de dragoste…si nici macar un tacut te iubesc. Am pierdut o lacrima intr-un desert din care speram sa ies azi. Eh… e si maine o zi. Speram insa ca azi sa pot rasufla usurat si sa ridic privirea spre cer cu pumnii ridicati: mai invinsesem inca o data! …dar nu era asa. Stiam ca la sfarsitul zilei va fi frig si totusi nu gasisem nici o plapuma sa ma incalzeasca. Stii imi spusese mama ca mai avea una veche ascunsa in pod. Am urcat sa o caut si am dat acolo de amintiri. Am zambit si am adormit intre ele. Am amintiri frumoase si stiu ca atunci cand gongul va bate pentru ultima oara….voi zambi. Stiu ca ii voi arata mamei tot ce a fost frumos in filmul meu. De multe ori imi inchipui ca o sa imi zambeasca si o sa ma stranga in brate. Acuma, insa e rece…si ma gandesc la tine. Mi-e dor sa ma tii in brate si sa imi soptesti ceva la ureche. Mi-e dor sa ma saruti asa….invers si sa razi tare……mi-e dor sa ma privesti asa printre gene….si sa ma saruti patimas. Am simtit azi ca as vrea sa te privesc cum faci dus. Vroiam sa iti vad sanii tai goi cum se intaresc atunci cand ii privesc….si vroiam sa ii simt cum ma impung si cauta sa se apropie de mine.

As vrea sa privesc lumea prin ochii tai. As vrea sa simt lumea asa cum e ea, asa cum sunt eu. Si stii ce as face? Te-as saruta io primul.

Te-am asteptat azi sa ma suni….am fost foarte egoist, insa am sperat ca ma vei suna sa imi auzi vocea si sa imi spui ca ….ti-e dor de mine. Am stat pana seara tarziu treaz si m-am gandit la tine, speram sa ma suni. Am citit o carte in care zicea ca dragostea e frumoasa atunci cand simti ca pentru ea ai da tot ce ai mai de pret. M-am gandit  mult la ce am eu mai de pret in viata. Si mi-am dat seama ca nu am nimic, decat sufletul meu….si ma gandisem…..oare sa ti-l dau tie?

Am sa zbor si lacrimile mele vor cadea din cer. Am sa ating un nor si ploaia din inima mea se va preface in zapada..si eu voi zambi si voi cobori jos pe pamant ca sa incerc sap rind cu limba fulgii de nea…asa cum faceam in copilarie.

Am sa ii spun vantului sa bata tare ca zborul meu sa fie lin pe aripi…..si am sa simt cum el se joaca prin parul meu si imi sopteste la ureche ca nu o sa mai ploua. Am sa zambesc si am sa ii spun asa….intr-o doara….ca nu imi e frica si ca soarele va rasari curand. Am sa simt caldura primei raze de soare ce se va juca cu mine in dimineata asta. Am sa simt fiecare raza care va veni sa ni se alature…iar cand ziua  va fi acolo sus pe cer..am sa adorm imbratisat de prietenii mei, razele de soare!

Oare din apa se va ridica vreodata focul? Oare zembetul se pierde in apa? Cum se vede un zambem pe sub apa?

Stii ce ma intrebam eu des? De unde vine puterea..si de fapt ce inseamna puterea….si stii la ce meditam eu….la fericire…cand simti ca esti fericit…..si de ce ploaia apare atat de obsedant in viata mea….si nu intotdeauna sub forma de lacrimi. Si mai vroiam sa iit spun ceva: stii….mi-ai facut inima sa bata mai tare. As vrea sa o faci sa zambeasca si sa planga in acelasi timp….cine stie..poate iasa…..

Ed Sheeran / James Blunt "Sacrifice" (Elton John) (2017)

Au trecut ani peste primavara mea. Ploi au curs si au udat cu suferinta lor tot ce mai era de udat. Nu mai am de gand sa fac nimic pentru asta. Am sa intariu noaptea si am sa stau pana taziu seara. Am sa adaug in fiecare picatura putin mai mult alcool si am sa injur la meciuri ca un birjar. Am sa ma mint singur ca fac asta doar ca sa trec mai departe peste mine insumi. Stii…era seara si era tarziu cand mi s-au naruit visele. Nu vad de ce seara, tarziu ele nu ar putea renaste…..chiar intr-o poveste de iarna, sau de vara, sau primavara….cine stie…chiar toamna.

Daca nu ai reusit sa ma cunosti pana acum…ce rost ar mai aveade acum incolo. Visele mele sunt atat de calde si de frumoase, insa ele sunt in acelasi timp reci fara tine. E normal sa fie asa, ploile astea cad uneori si lasand raceala sa ma cuprinda uneori. Cred ca asa e scris sa te vad plecand. Am sa citesc in stele un viitor in care umbrele au sa capete forme iar ploaia de vara are sa vina inapoie mai plina de viata si mai datatoare de speranta. Am sa inchid ochii si am sa ma joc cu parul tau. Am sa iti ating fara si buzele calde am sa ti le imbratisez intr-un sarut. Stiu ca ma pricep bine la asta…insa e doar din cauza ta. Pentru ca esti frumoasa ca intotdeauna si pentru ca iti dau cate putin din inima mea cu fiecare sarut. Ca de obiceu..habar nu am cine esti, insa te visez mereu:)

Robbie Williams - My Way [HD] Live At Royal Albert Hall, Kensington, Lon...

Cat e de frumoasa viata daca stai doar sa o privesti. Am vazut astazi o fata frumoasa care ii arata o inima iubitului care pleca cu autobuzul. Era asa de miscata de despartire incat as fi vrut sa ii spun ca maine o sa vie iarasi sa nu fie suparata. E frumos a iubi fara a sti macar a scrie versuri. E frumos sa inalti un zmeu si sa il privesti cum se duce, chiar daca el nu va mai fi niciodata la tau. E fumos sa vezi cum trece pe strada o femeie frumoasa si lasa in urma ei priviri intoarse. E mult mai frumos sa vezi copii cum se joaca si cum zambesc. E frumos sa zambesti sperand in ceva mai bun. Daca un zambet ar aduce mai aprope de viata un suflet ratacit ai zambi?

03 - 03 Provincialii - Inima nu fi de piatra

Sa intind mana spre un infinit deschis abia de la buricele degetelor si sa privesc cum pleaca spre infinit o farama de speranta.

Daca as putea sa inchid ochii si sa ma gandesc la zambet, as plictisi lumea la auzul cuvintelor mele. Sa ceri ceva ce doar ochii pot da… stiu, e prea mult, atunci, macar o pala de vant sa adie peste linistea mea.

Stii, am decis de azi dimineata sa renunt la soare si sa primesc o toamna mai devreme ca oricand in sufletul meu. Am intins mana si am inchis ochii. Am inceput sa vizez cum ploaia imi brazda fata.

Am privit cu ochii reci inimi tinere ce abia bateau de emotie, se indreptau prin o ploaie marunta si rece ce parca revarsa din inimile lor tremurande. Am privit cum se nastea din imagine vise. Am tacut pentru ca tacerea era frumoasa si bataia inimii clara si sincera. Mi-am adus aminte de frumusetea clipei ca fiind unica si inaltatoare. Era ca si atunci cand deschideai pentru prima data un abecedar si te minunai fara sa stii oare ce e scris acolo. Sperai mai apoi ca sa poti sa il descifrezi cat mai repede sa ii inveti tainele si apoi sa fugi repede sa ii spui mamei ce minunatii ai mai facut.

Ma gandeam azi dimineata ce frumos rasare soarele dupa ploaie si ce frumoasa e prima zi de scoala. Am sa adorm in seara asta gandindu-ma cat de frumos e sa fi copil si cate emotii trebuie sa te incerce in aceasta zi. As fi lasat un copil sa intre in mintea mea si sa exprime cuvintele mele prin gandurile lui pentru a ridica aceste randuri la inaltimea artistica a momentului decisiv pornit in promovarea lui ca om si ca suflet!

Vis de seara

Undeva departe in linistea serii mele calme rasuna o chitara. Demult nu  am mai ascultat o chitara precum atunci pe cetatuie. Mi-e dor de  linistea acelei nopti si de prostia mea, un copil inca necopt.

Se insenineaza cerul si ceata se rupe in fasii. E cald acum si parca ar  ploua cu lacrimi de durere peste un foc nestins. As fi vrut sa fiu bogat  sa pot cumpara clipe. As fi vrut sa am curaj sa pot atinge varfuri. As  fi vrut sa pot culege inimi si calca peste ramuri de maslin. E frumos sa  visezi, desi uneori simt ca visez incontinuu. As vrea sa recitesc acea  poezie care imi batuia gandurile acum ceva vreme, insa…e tarziu, e  noapte deja si e vremea cand realitatea se transforma in frumos, iar  neimplinirile in realizari. E momentul acela din zi cand sufletul meu  zambeste. E atunci cand totul se duce la culcare iar eu ma afund in  liniste intr-o fantana de reverii sau chiar de vise. E frumos in lumea  in care visez eu. E soare si ploua atunci cand inima mea simte asta.  Cobor intr-o lume in care roua diminetii e buna de baut, iar albine  harnice si voinice imi dau sa gust din mierea lor. De abia am sosit si  ma intind pe un covor verde si incep sa ma intind sa imi caut locul.  Parca as adormi in propriul meu vis. E frumos aici si as vrea sa  zambeasca cineva tacut. E cald in bratele care ma cuprind, insa e atat  de rece cand ele dispar. Asa ma trezesc de fiecare data, cand simt ca  sunt rece. Chiar daca inima mea e rece si poate sunt asa de rau….cred ca  in sufletul meu nimeni nu mai are loc…poate doar eu cu iubirea mea  infinita pentru mine. Ma gandeam la ochii tai si la sanii tai mici si  frumosi. Esti superba cand zambesti si minunata cand razi. Visam cu  ochii deschisi sa te mai vad odata, apoi sa plec. Am sa intind velele pe  corabia mea si apoi am sa ma pierd in lumea mea, departe de tine si de  tot ce ti-a facut rau. Poate doar soarele cu lumina lui sa iti mangaie  fata, iar vantul cu adierea lui sa iti rasfire parul. Ploaia cu picurii  ei sa iti atinga buzele. Atunci …sa stii ca sunt eu. Nu m-am intors la  tine sa te deranjez…..doar m-am mai aventurat in lumea voastra sa te mai  vad zambind.

Horia Brenciu - Septembrie, luni

Ideile ce trec de geamandura se nasc din valuri inspumate

Iar visele ce trec apoi de noapte

Se sparg de amintiri, s-apoi…in soapte

 

Cand vreau sa ma ridic in miez de noapte

Sa-mi stampar setea ca sa pot visa din nou

Vin visele ca amintiri, franturi chiar rupte

De pe taramul unei mari iubiri

 

De voi visa s-acum in miez de noapte

Si de in vis vei aparea subit

Sper ca sa poti sa treci de noapte

S-apoi ca si un astru-nchipuit

Sa te transformi usor in fapta

Iar eu pe lume ca sa-ti fiu iubit

 

Si de va fi ca sa visez si maine

Si ploaia va veni si va uda

Stiu ca acolo undeva departe

In locu-n care cerul se desparte

E-un soare ce va dainui, va lumina

Sunt a nimănui ...

Am amestecat cuvinte cu sentimente. Am amagit vorbele cu amintiri. Credeam ca dragostea traieste undeva departe si noi, doar o imprumutam cand vrem sa iubim. Partial m-am inselat. NU cred ca mai visez destul de mult cat sa pot zbura. Poate aripile mi s-au rablagit. Sau poate aerul e mai greu decat gandurile mele ascunse?

Cand se tanguie seara sunetul calm al jazz-ului perfect acordat, fumul se inalta calm deasupra camerei supravegheaza cuvintele calde care se astern pe un monitor semi-intunecat. Sa taci acum e cel mai recomandat. Sa asterni gandurile fara noima sau poate legandu-le de sentimental risipirii fumului parfumat e ceva nu divin….ci uman, poate un pic defect de uman. Daca mai adaugi un pahar de cognac invechit de timp, in care aromele se joaca cu mintea si lasa sufletul sa alerge liber, tanar si in cautarea ideii supreme, poate e alegerea serii superbe alaturi de tine insuti. Apoi sa adaugi la acest meniu al ingerilor trupul tau gol dansand in bataia luminii lunii care acopera partial geamul camerei…..nu cred ca as vrea sa mai dorm o perioada. De fapt ma sperie asta...