orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare....sau pur adevarata....
orice material imi apartine..asa cum imi apartin toate franturile vietii mele.
Nici un text nu poate fi folosit fara aprobarea mea exclusiva!
M-am pierdut undeva intre infinit si pamant. Incerc sa ma caut zi de zi intr-un amalgam de sentimente. Apoi, vine linistea serii cand eu si gandurile mele zburam. As vrea sa cred ca rezonam, sau ca cel putin visam impreuna frumos. Imi aduc aminte amalgamul de sentimente si de trairi. Sa incep cu inceputul in fiecare zi, sau sa continui de fiecare data de unde am lasat? As vrea sa ating un capat din care sa pot invata sa iubesc. Poate am uitat, sau poate doar lumea s-a schimbat fara sa ma anunte…
Din cuvinte nu se nasc poezii. M-am gandit mult la asta atunci cand am incercat sa iti scriu prin versuri cat esti de frumoasa… Nu, si nu cred ca doar vorbele pot sa spuna ce e in suflet. E nevoie de sufletul insasi sa poata creea astfel de momente. Suntem fragili pentru ca ne lovim de conceptii gresite. Sti care? Alea in care ne intrebam: oare e bine? Nu e bine si sti de ce? …pentru ca pierdem viata insasi. In vis e mult mai usor, in vis pot sa iti spun la ureche ca imi plac ochii tai si ca zambetul tau e muza pentru mine. Asa ca in seara asta o sa adorm mai repede…
Undeva intre suflete visatoare si inimi sangerande m-am nascut eu.
Am stiut din prima clipa ca in viata pieirea nu e un scop si nici pe departe un deziderat. Am stiut ca viata invinge totul si ca durerea e menita sa spuna povesti frumoase seara atunci cand calmul se aseaza peste sunete stridente. E frumos cand auzi cum calmul serii se aseaza peste caldura din timpul zilei si racoarea acapareaza cu firele ei de fum rece care parca loveste in spinare ca un turture de vise si ma face sa iau pe mine un tricou putin mai gros. E frumos sa simti cum caldura iti cuprinde corpul si te face un pic mai calm decat erai inainte.
Ascult cum arde un bustean si lasa in urma lui sunete zglobii de brad care se tanguie in absoluta lui transformare in pocnet de placere.
In spate rasuna un jazz atat de cald si de lin incat simt ca o sa adorm curand. Nu vreau asta. Vreau sa ma gandesc inca la tine…vreau sa ma visez putin cu ochii deschisi la ...
miercuri, 8 octombrie 2025
Am pornit pe un drum undeva la mijlocul zilei. Am luat cu mine si apa si iubire. Am lasat in urma putina durere si o lacrima care statea stinghera. Am inchis ochii inainte de a pleca. Am privit asa in urma si te-am vazut cum zambeai. O sa imi fie dor de tine, de fiecare raset zglobiu si de bunatatea ta ascunsa. Seara o sa ma uit spre stele si o sa le rog sa iti trimita o stralucire. Meriti cu prisosinta! Am sa mai rog soarele sa te mangaie cu razele sale si apa sa iti sfiinteasca fata si ochii si buzele si sufletul. Am sa ii spun vantului sa iti ravaseasca parul din cand in cand si apoi usor sa te sarute. Am sa intind mana usor spre cer si am sa cer iubire….pentru tine!
Apoi am pornit cu tine in gand. Am ajuns undeva unde cerul a sarutat pamantul, si era seara. M-am intins pe spate cu privirea goala si am cercetat nori. Era senin si stelele strabateau cerul, cu lumini si licariri usoare. Am sperat sa adorm frumos, cu ganduri bune. Vreau maine sa ma trezesc zambind, chiar daca privirea ta, inca, imi rascoleste linistea din cand in cand.
Undeva la granita dintre vis si realitate....sau somn?
A plecat si ultima raza de lumina…
Am ramas singur asteptand parca linistea care sa ma adoarma. Vroiam sa dorm si sa ma trezesc atunci cand lumina isi croieste drumul catre ochii tai, vroiam sa ii transmit ca inca imi e dor de tine…
Am ramas sa stau sa veghez un cer intunecat, fara farama de stea…si sa imi inchipui cum cerul instelat imi arata drumul catre inima ta. Am adormit si chiar vroiam asta. Stii bine ca visele mele tin de multe ori locul realitatii.
Am intins mana si m-ai prins de ea chiar inainte sa cad, m-ai ridicat si mi-ai zambit. Asteptam sa ma saruti, insa stiu ca nu are sa se intample asta. Te-am privit in ochi. Ai niste ochi frumosi, de fapt iti spuneam asta tot timpul. Mi-ai zambit din nou. Nu stiu de ce dar zambetul tau a avut un efect extraordinar asupra mea. Cred ca ma indragostesc de tine de fiecare data cand te vad zambind. Acolo e punctul meu sensibil si stii asta, pentru ca de fiecare data cand adorm te vad zambind…uneori razand cu gura pana la urechi. Esti frumoasa si rasul tau imi provoaca o stare de bine. Am sa ma trezesc in cateva clipe, insa vreau sa te pastrez in sufletul meu si in visele mele asa cum vreau eu. Sa te sarut si sa te simt cum ma strangi mai tare in brate. Te rog, fa-o, iti promit ca ramane intre noi, chiar daca doar in vise, sau undeva la granita lor.
Mi-e frica sa nu apuna soarele prea devreme. Stau si privesc cu ingrijorare catre cer. Aerul e mai rece si simt cum, pe spate, imi curge o picatura de apa si mi-e frig…tot mai frig. As vrea sa cred ca undeva, tu esti fericita… As vrea sa cred ca undeva tu, esti mai aproape de mine. Sunt gelos pe fiecare picatura de ploaia care iti atinge pielea, iar fiecare raza de soare ce coboara spre zambetul tau ma face sa imi pierd firea. As vrea sa cred ca nu e gelozie, insa din pacate gandul catre tine e la fel de intens, iar visele mai aproape de suflet.
Sper cu fiecare dimineata in care ma trezesc ca o sa ma lasi sa iti ating buzele, ca o sa ma lasi sa ma joc cu parul tau si apoi o sa te lasi usor in bratele mele intr-un somn care sa ne trezeasca impreuna, visand, dorind si apoi zambind.
Stii ca afara acum ploua? In mansarda mea picaturile de apa lovesc ritmic acoperisul si cu fiecare ritmicitate ma pierd intr-un ocean de vibratie calma, de parca e o ploaie de vara. Stii, mie imi place ploaia asta, ma face sa ma simt fericit, pentru ca in ploaia de vara toate picaturile de apa sunt despre lacrimi ce curg de fericire, iar fiecare pala de vant ma lasa sa iti ating parul…sa iti simt respiratia calda si parfumul imbietor. Mi-e dor….mi-e dor de tine
