Sa intind mana spre un infinit deschis abia de la buricele degetelor si sa privesc cum pleaca spre infinit o farama de speranta.

Daca as putea sa inchid ochii si sa ma gandesc la zambet, as plictisi lumea la auzul cuvintelor mele. Sa ceri ceva ce doar ochii pot da… stiu, e prea mult, atunci, macar o pala de vant sa adie peste linistea mea.

My way

Undeva intre suflete visatoare si inimi sangerande m-am nascut eu.

Am stiut din prima clipa ca in viata pieirea nu e un scop si nici pe departe un deziderat. Am stiut ca viata invinge totul si ca durerea e menita sa spuna povesti frumoase seara atunci cand calmul se aseaza peste sunete stridente. E frumos cand auzi cum calmul serii se aseaza peste caldura din timpul zilei si racoarea acapareaza cu firele ei de fum rece care parca loveste in spinare ca un turture de vise si ma face sa iau pe mine un tricou putin mai gros. E frumos sa simti cum caldura iti cuprinde corpul si te face un pic mai calm decat erai inainte.

Ascult cum arde un bustean si lasa in urma lui sunete zglobii de brad care se tanguie in absoluta lui transformare in pocnet de placere.

In spate rasuna un jazz atat de cald si de lin incat simt ca o sa adorm curand. Nu vreau asta. Vreau sa ma gandesc inca la tine…vreau sa ma visez putin cu ochii deschisi la ...

Cea mai frumoasa zi

Din frunze de artar se nasc idei

Ideile ce trec de geamandura se nasc din valuri inspumate

Iar visele ce trec apoi de noapte

Se sparg de amintiri, s-apoi…in soapte

 

Cand vreau sa ma ridic in miez de noapte

Sa-mi stampar setea ca sa pot visa din nou

Vin visele ca amintiri, franturi chiar rupte

De pe taramul unei mari iubiri

 

De voi visa s-acum in miez de noapte

Si de in vis vei aparea subit

Sper ca sa poti sa treci de noapte

S-apoi ca si un astru-nchipuit

Sa te transformi usor in fapta

Iar eu pe lume ca sa-ti fiu iubit

 

Si de va fi ca sa visez si maine

Si ploaia va veni si va uda

Stiu ca acolo undeva departe

In locu-n care cerul se desparte

E-un soare ce va dainui, va lumina

Ciprian, a.k.a AngusJAY

adam

Uneori inceputurile sunt asa...cu Adam si Eva, alteori incep vag...despre un Adam care cauta o Eva.

De fiecare data este despre iubire, de fiecare data despre durere si putin , putin de tot despre fericire. O sa inceapa cu fericirea, dar cu Adam 

Septembrie

Undeva departe de ploaie...

Daca lumea s-ar opri pentru o clipa cred ca as inchide ochii si mi-as inchipui miscarea ei. M-as odihni apoi sub umbra unui copac, sau mai bine sub pacea si linistea soarelui arzator. As ridica privirea abia apoi ce ochii s-ar odihni cu linsitea acuta a surzeniei amintirilor. As apleca gura si as sorbi din izvorul de apa si as zambi cand as simti cat de rece poate fi.

Cred ca as cauta apoi sa vad de unde porneste lumeasi unde se opreste. Apoi as zbura deasupra tuturos si as canta, as canta asa de tare incat sa ma auda fiecare vietate. As plange si as rade si apoi as adormi din nou. As vrea sa ma trezesc cand totul o ia de la capat si sa va spun ce frumoasa e lumea, ce frumoasa e linistea naturii si ce calda e lumina soarelui. Daca nu distrugeti pamantul asta, poate ca invatati sa il iubiti!

Saraca inima me

Am simtit... cum o galeata de apa cu gheata imi improspateaza trupul. Am simtit pentru inceput, un fior de frig si apoi cum toate durerile suportate de-a lungul timpului au inceput sa se declanseze pentru cateva secunde. Am simitit in acelasi timp cum o flama mare de foc imi arde fiecare fir de par si aerul pe care il respir e atat de cald incat Sahara intraga mi-a intrat in ochi. Apoi mi-am dat seama ca am vazut-o iarasi, era doar chipul ei si un zambet la fel de interesant. O urasc atat de mult incat as cere-o de nevasta!

Stiu sa tac cateodata cand ploua. Stiu sa plang insa de cele mai multe ori. Pentru ca afara e ceata acum stau nedumerit. Ma ingana seara ce parca ma vrea adormit. M-am gandit la multe mama si mi-am dat seama ca imi e dor de timp. Nu de cel care este si nici de cel ce va veni….ci de cel ce a plecat si a ras asa zglobiu lasandu-ma in urma sa. Nu ca as fi vrut sa il intorc inapoie…ci doar ca il vroiam oprit. Oprit ca sa pot iubi. As fi intors fata spre ea si i-as fi  zambit. Ea zambeste asa de frumos, asa de luminos incat imi e dor de soare. Ploaia cade insa si zilele senine s-au dus. Seara si-a capatat lumina ei si parca imi e dor sa adorm si sa privesc iarasi zambind spre dimineata. Mi-e dor mama sa pot dormi asa cum dormeam uneori, iar soarele sa fie cald si noaptea zambareata. De multe ori ma gandeam cat de mult as fi vrut sa o sarut. Sa fie a mea doar pentru cateva clipe in care doar sa o sarut…sa ii simt buzele calde si tacute. Sa nu ne spunem cuvinte ci doar sa ne atingem usor fiintele – asa de usor incat sa adormim intr-o clipa eterna pe care sa o pastram in suflet si azi si maine si asa pana cand ploaia ne va desparti. 

(amintire2021)