Daca as putea, as aduce linistea in fiecare urlet si zambetul in fiecare lacrima.

 

  

 

As incalzi fiecare moment rece al vietii cu zambete si lacrimi de bucurie. As ridica ochii de fiecare data cand am fost jos, i-as ridica catre cer acolo unde exista un raspuns la toate intrebarile mele. As canta, pentru ca in suflet am o voce care vrea sa iasa sa spuna tot ce simte. 

 

Stii, ma gandeam ca uneori e mai bine asa si ca viata nu ar avea farmec  fara insatisfactia  asta a clipelor. As lua insa in deradere durerea si rautatea si m-as ridica catre cer de unde sa privesc frumusetea apelor si pamantului. As zbura si mi-as intinde aripile ….as cauta sa zbor deasupra a tot ce visez cand adorm noaptea si as arunca asupra ta tot binele din lume…pentru ca rautatea devine asa de mica si neinsemnata…. 

 

M-am trezit si era rece, atat de rece…

 Am privit inca o data ceasul si era tarziu, trebuia sa reiau o zi de la inceputul ei. Nu imi era greu, era doar asa de rece in amintiri incat imi inghetasera pana si lacrimile. Avea sa vina ziua aceea in care am sa caut catre asfintit raspunsurile pe care sa sper a le primi catre rasarit. Si, nu a fost asa, pentru ca durerea nu e creeata sa fie expusa, ci traita in stralucirea fada a unei licariri care nu are sa vina, nici chiar la capatul tunelului. Raza de lumina nu isi are rostul atunci cand rautatea isi face loc printre oameni. Sa speri in lumina e ca si cum ai astepta vara in decembrie, pentru ca eu asta caut acum in postul Craciunului.... Desi, niciodata sa nu spui niciodata 

De pe aici....sau de prin vise

Privesc acum in spate ani si zile, ore si poate secunde. Cred ca frumusetea vietii mele sta in clipe, insa, Sunt clipe memorabile, frumoase si nu prea, hotaratoare in viata mea si doar trecatoare. Sa definesc clipa? Cred ca mi-ar fi greu. 

Privesc in spate si vad imagini trecatoare si poze desprinse dintr-un spectacol de vise. Visez noaptea la frumusetea unui loc in care traiesc de ceva vreme. unii ii spun acolo, altii il lauda acasa. Imi place sa privesc cum lumina scalda locul meu aparte. Mi-e dor sa ajung iarasi acolo...cred ca am sa adorm, stii frumusetea somnului sta in vis, iar mie imi place la nebunie sa visez.

Undeva la granita dintre noapte si zi

Undeva la granita dintre noapte si zi

 

M-am pierdut undeva intre infinit si pamant. Incerc sa ma caut zi de zi intr-un amalgam de sentimente. Apoi, vine linistea serii cand eu si gandurile mele zburam. As vrea sa cred ca rezonam, sau ca cel putin visam impreuna frumos. Imi aduc aminte amalgamul de sentimente si de trairi. Sa incep cu inceputul in fiecare zi, sau sa continui de fiecare data de unde am lasat? As vrea sa ating un capat din care sa pot invata sa iubesc. Poate am uitat, sau poate doar lumea s-a schimbat fara sa ma anunte… 

Somnul care naste....poezii

Din cuvinte nu se nasc  poezii. M-am gandit mult la asta atunci cand am incercat sa iti scriu prin versuri cat esti de frumoasa… Nu, si nu cred ca doar vorbele pot sa spuna ce e in suflet. E nevoie de sufletul insasi sa poata creea astfel de momente.  Suntem fragili pentru ca ne lovim de conceptii gresite. Sti care? Alea in care ne intrebam: oare e bine? Nu e bine si sti de ce? …pentru ca pierdem viata insasi. In vis e mult mai usor, in vis pot sa iti spun la ureche ca imi plac ochii tai si ca zambetul tau e muza pentru mine. Asa ca in seara asta o sa adorm mai repede…

Ennio Morricone - Chi Mai (Who, Me?) - "Le Professionnel" OST - 1981

Undeva intre suflete visatoare si inimi sangerande m-am nascut eu.

Am stiut din prima clipa ca in viata pieirea nu e un scop si nici pe departe un deziderat. Am stiut ca viata invinge totul si ca durerea e menita sa spuna povesti frumoase seara atunci cand calmul se aseaza peste sunete stridente. E frumos cand auzi cum calmul serii se aseaza peste caldura din timpul zilei si racoarea acapareaza cu firele ei de fum rece care parca loveste in spinare ca un turture de vise si ma face sa iau pe mine un tricou putin mai gros. E frumos sa simti cum caldura iti cuprinde corpul si te face un pic mai calm decat erai inainte.

Ascult cum arde un bustean si lasa in urma lui sunete zglobii de brad care se tanguie in absoluta lui transformare in pocnet de placere.

In spate rasuna un jazz atat de cald si de lin incat simt ca o sa adorm curand. Nu vreau asta. Vreau sa ma gandesc inca la tine…vreau sa ma visez putin cu ochii deschisi la ...

 Am pornit pe un drum undeva la mijlocul zilei. Am luat cu mine si apa si iubire. Am lasat in urma putina durere si o lacrima care statea stinghera. Am inchis ochii inainte de a pleca. Am privit asa in urma si te-am vazut cum zambeai. O sa imi fie dor de tine, de fiecare raset zglobiu si de bunatatea ta ascunsa. Seara o sa ma uit spre stele si o sa le rog sa iti trimita o stralucire. Meriti cu prisosinta! Am sa mai rog soarele sa te mangaie cu razele sale si apa sa iti sfiinteasca fata si ochii si buzele si sufletul. Am sa ii spun vantului sa iti ravaseasca parul din cand in cand si apoi usor sa te sarute. Am sa intind mana usor spre cer si am sa cer  iubire….pentru tine!

 

  Apoi am pornit cu tine in gand. Am ajuns undeva unde cerul a sarutat pamantul, si era seara. M-am intins pe spate cu privirea goala si am cercetat nori. Era senin si stelele strabateau cerul, cu lumini si licariri usoare. Am sperat sa adorm frumos, cu ganduri bune. Vreau maine sa ma trezesc zambind, chiar daca privirea ta, inca, imi rascoleste linistea din cand in cand.