...daca ar ninge?

...daca ar ninge?

Am urcat azi in autobus si din fericire am gasit loc. Ma uitam pe fereastra si gandurile au inceput sa imi zboare. Am incercat sa privesc mai departe de geam insa era asa de murdar de parca ar fi vrut sa imi opreasca imaginatia acolo, sa o atraga spre el si sa ramana acolo, stinghera… Am inceput sa visez si am vazut un zambet. Am incercat sa deslusesc cine era in spatele lui insa nu am reusit. Am inchis ochii si…am visat. Mi-e greu sa privesc cerul. De ce? Pentru ca e ceata. E ceata de ceva vreme si in viata mea. E greu sa privesc dincolo de ea. Cred ca ceata mea o sa se ridice mai greu. Nu stiu de ce, insa simt ca se opreste lumea. parca ploua incontinuu. Daca ar ninge?

 

E frumos cand ninge. E doar o ploaie care ma face sa zambesc. Cand totul se asterne alb in jur parca ma gandesc cum caldura imi invaluie trupul si ma face sa ma gandesc la lucruri frumoase. As alege oricand ninsoarea. E….mai alba!

Paula Hriscu - Românie, mândru plai!

statuie 2015 
  
 
A fost odata un vis, care acum 2 ani a devenit o realitate pe care o asteptam cu totii. Va multumesc voua ca sunteti aici inca, va multumesc pentru lupta pe care ati dus-o si pecetea pe care ati pus-o peste ani acestui loc pe care il numim acum acasa! A ramas doctorul Mircea Luca privind peste Somes ca si cum ar fi stapan peste orasul acesta. Mai tarziu o sa vin sa il mai privesc inca o data in maretia lui. Prima zapada l-a botezat cu neaua sa, prima primavara cu mireasma imbatatatoare din jurul stadionului Nostru. 
 
A ne aminti istoria nu ne face mai batrani…ci mai intelepti. De ce? Pentru ca istoria noastra nu este o istorie scrisa, ci una memorabila. O lupta a Romanilor pentru pamantul lor stramosesc
 
La Sibiu am suferit pentru ca opresiunea ne-a silit sa plecam de aici. Am fi ales sa luptam pentru ca suntem un neam de luptatori, insa era o lupta pierduta dinainte de a fi inceput si istoria ne-a confirmat asta. Am ales sa traim mai departe chiar daca departe de casa noastra. Apoi, am revenit acasa si am invins o ramasita a unui popor pus pe capatuire. Am castigat un drept pentru care nu trebuia sa luptam niciodata, un drept al romanilor in Romania. Am castigat un petic de pamant al nostru. Am crescut in acest loc o minune de istorie bazata pe bun simt, respect si universitarism! Am perpetuat un model de suporter minunat, cu suflet, cu deschidere spre sport, spre existenta sa prin miscare si prin iubire. Prin iubirea asa de frumos zugravita de Bodea am invatat sa fim frumosi si sa impunem respect si prietenii. Cine nu a vrut sa ne respecte, istoria ii va pedepsi, pentru ca fairplay-ul nu este doar virtual, ci el ramane in suflet. Am sa ma ridic asa cum aveti sa o faceti si voi de fiecare data cand cadem dintr-un motiv sau altul. Am sa privesc inainte pentru ca viata mi-a oferit iubirea de a continua! Iubesc Universitatea mai presus de toate! 
 
Nu am ajuns acolo incat sa punem intrebarea existentei ci am ajuns acolo unde sa punem capat si sa renastem pentru a mai lupta inca o zi. Am ales sa respiram alt aer, mai boem, acelasi pe care il visam de pe vremea doctorului Luca. O sa fim mai frumosi si mai bogati sufleteste, insa…aceiasi!

Daca as putea, as aduce linistea in fiecare urlet si zambetul in fiecare lacrima.

 

  

 

As incalzi fiecare moment rece al vietii cu zambete si lacrimi de bucurie. As ridica ochii de fiecare data cand am fost jos, i-as ridica catre cer acolo unde exista un raspuns la toate intrebarile mele. As canta, pentru ca in suflet am o voce care vrea sa iasa sa spuna tot ce simte. 

 

Stii, ma gandeam ca uneori e mai bine asa si ca viata nu ar avea farmec  fara insatisfactia  asta a clipelor. As lua insa in deradere durerea si rautatea si m-as ridica catre cer de unde sa privesc frumusetea apelor si pamantului. As zbura si mi-as intinde aripile ….as cauta sa zbor deasupra a tot ce visez cand adorm noaptea si as arunca asupra ta tot binele din lume…pentru ca rautatea devine asa de mica si neinsemnata…. 

 

M-am trezit si era rece, atat de rece…

 Am privit inca o data ceasul si era tarziu, trebuia sa reiau o zi de la inceputul ei. Nu imi era greu, era doar asa de rece in amintiri incat imi inghetasera pana si lacrimile. Avea sa vina ziua aceea in care am sa caut catre asfintit raspunsurile pe care sa sper a le primi catre rasarit. Si, nu a fost asa, pentru ca durerea nu e creeata sa fie expusa, ci traita in stralucirea fada a unei licariri care nu are sa vina, nici chiar la capatul tunelului. Raza de lumina nu isi are rostul atunci cand rautatea isi face loc printre oameni. Sa speri in lumina e ca si cum ai astepta vara in decembrie, pentru ca eu asta caut acum in postul Craciunului.... Desi, niciodata sa nu spui niciodata 

De pe aici....sau de prin vise

Privesc acum in spate ani si zile, ore si poate secunde. Cred ca frumusetea vietii mele sta in clipe, insa, Sunt clipe memorabile, frumoase si nu prea, hotaratoare in viata mea si doar trecatoare. Sa definesc clipa? Cred ca mi-ar fi greu. 

Privesc in spate si vad imagini trecatoare si poze desprinse dintr-un spectacol de vise. Visez noaptea la frumusetea unui loc in care traiesc de ceva vreme. unii ii spun acolo, altii il lauda acasa. Imi place sa privesc cum lumina scalda locul meu aparte. Mi-e dor sa ajung iarasi acolo...cred ca am sa adorm, stii frumusetea somnului sta in vis, iar mie imi place la nebunie sa visez.

Undeva la granita dintre noapte si zi

Undeva la granita dintre noapte si zi

 

M-am pierdut undeva intre infinit si pamant. Incerc sa ma caut zi de zi intr-un amalgam de sentimente. Apoi, vine linistea serii cand eu si gandurile mele zburam. As vrea sa cred ca rezonam, sau ca cel putin visam impreuna frumos. Imi aduc aminte amalgamul de sentimente si de trairi. Sa incep cu inceputul in fiecare zi, sau sa continui de fiecare data de unde am lasat? As vrea sa ating un capat din care sa pot invata sa iubesc. Poate am uitat, sau poate doar lumea s-a schimbat fara sa ma anunte… 

Somnul care naste....poezii

Din cuvinte nu se nasc  poezii. M-am gandit mult la asta atunci cand am incercat sa iti scriu prin versuri cat esti de frumoasa… Nu, si nu cred ca doar vorbele pot sa spuna ce e in suflet. E nevoie de sufletul insasi sa poata creea astfel de momente.  Suntem fragili pentru ca ne lovim de conceptii gresite. Sti care? Alea in care ne intrebam: oare e bine? Nu e bine si sti de ce? …pentru ca pierdem viata insasi. In vis e mult mai usor, in vis pot sa iti spun la ureche ca imi plac ochii tai si ca zambetul tau e muza pentru mine. Asa ca in seara asta o sa adorm mai repede…