Ma iarta Doamne...

Mă iartă Doamne, nu ți-am spus,

Mi-e teamă de singurătate,

De ce nu văd ori nu aud,

Mi-e frică de eternitate...

Mă iartă Doamne, am crezut

Că timpul a-nvățat s-aștepte,

Și-aș vrea la tine să ajung

Să-nvăț urca acele trepte.

Mă iartă Doamne, n-am știut

Să-nvăț muri zâmbind în noapte,

Sunt trecător pe-acest pământ

Purtând în mine-a tale șoapte...

Mă iartă Doamne... doar om sunt

Și-am rătăcit pe-acest pământ

Privind, simțind, iubind, visând,

Un rost în viață căutând...

Mă iartă Doamne... acum știu

Tu ești mereu în tot și-n toate,

Ești sufletul ce mi l-ai dat,

Lumina caldă-n miez de noapte...

Și dacă Tu ai fi deșert

Am fi cristale de nisip,

De-ai fi oceanul nesfârșit,

Am fi... doar stropi cu al tău chip...

. Mă iartă Doamne...

autor: Daniel Leonard Moraru

Ce liberi am fi...

Iti intind mana

Poate ai nevoie sa nu cazi... IN miscarea ta haotica sigur ai nevoie de o mana care sa te tina atunci cand echilibrul tau se destrama.

Poate ai nevoie de sustinere, iar mana mea ti se va darui ca sa poti sa sti ca te bazezi pe mine de fiecare data

Ca vreau sa te salut....cu un strans de mana ferm si o privire in ochi te asigur ca sunt un om onest, prieten doar

ca sa te sustin si mana mea sa cuprinda capul tau, sa te trag usor spre mine si sa te sarut

Si mor de dorul tau

Sa taci cand lumea incepe sa dispara

sa crezi ca linistea e piatra rara

Sa speri ca in surd va lumina

Lumina cu puterea sa

Tot la fel e a visa

sau a dormi sub pat de stele

Privind cu nesat ingundarat la ele

sperand ca totul va pieri

E ca si cum tu tainic ai muri

***

Am uitat sa mai rad si sa dorm adanc

visele mi se par mai mici

Am uitat sa ridic privirea in sus

ochii imi par mai grei

Am uitat sa admir peisajul din jur

natura a devenit asa de fada

Am uitat cum e sa te sarut in prag de seara

buzele-mi sunt uscate de vant

Afara e soare, uneori mai bate vantul

Si eu am uitat cum e sa dorm

Visele imi par departe, departe de suflet

Ai inceput sa nu mai apari in ele

Uneori ma privesti tacuta

Asa cum esti de ceva vreme prezenta in viata mea

Am uitat sa iubesc

Sufletul imi e pustiit

Am sa merg spre seara sa dorm

Stiu ca in vis o sa apari fugar....sper doar sa te mai vad

Chiar daca vantul o sa imi uste lacrimile...

o sa te vad

CONEXIUNI - Mai ramai putin

Azi am adormit putin mai mult....m-am trezit speriat si am plecat in fuga spre munca...era asa de frig afara incat in masina pana ca incalzirea sa isi faca efectul, ma inghetat putin. Am visat cred ca ... si se facea ca era afara o zapada care cuprindea pana si orizontul... Incet...spre mine se apropia o fata bruneta... contrar asteptarilor mele. Sa apropiat de mine si mi-a zis: Te-a uitat....si s-a indepartat razand usor..

M-am trezit....era timpu sa pornesc in aglomeratie spre munca. Am stat in trafic si am contemplat la amintiri....la zambete si la lacrimi. Am ajuns fara sa imi dau seama la birou si timpul a trecut asa de repede incat a venit ora de plecat spre casa. AM ales sa nu ma indrept spre casa si am mers intr-un parc...am stat pe o banca si am lasat razele soarelui sa imi mangaie fata... Am continuat sa ma gandesc la mine....la cate au trecut...la ce va sa vie..sau nu as vrea sa mai vina de fapt

Sti uneori...cand tac si ma gandesc la tine....imi dau seama ca imi place sa visez... 

Am asternut pe foi atatea ganduri si atatea variante de vise incat as vrea sa uit de tot si toate....as vrea sa zambesc la soare si sufletul meu sa capete liniste.....multa liniste

Mor si se nasc clipe in oceanul asta inghetat... ridica capul deasupra zapezii visele care se sting la venirea primaverii si lacrimile cauta sa imbibe pamantul ca izvoare sa nasca....si apa sa curga pana la urmatoarea iarna. Ideile sunt tampite.....dar fac parte din desertaciunea cuvintelor pierdute

MAI RAMAI PUTIN frig si iarna dureroasa... mai lasa din nectarul inghetat in paharul meu pe jumatate gol... 

Lasa-ma sa sper la vara.....la caldura si la mare....

Vreau sa imi afund picioarele in nisip si sa privesc marea pana la capatul ei... vreau ca albastru sa imi inunde ochii....cel putin pana mai este viata pe pamant..

...printre vise

Azi, cam asa spre seara s-a facut o liniste ciudata. Am crezut pentru o clipa ca lumea s-a oprit si am inchis ochii, pentru ca aveam nevoie de asta. Am patrus in lumea in care totul era oprit pentru mine si am visat la tine. Gandul mi-a purtat pasii catre locul unde erai. Doamne, esti inca frumoasa… Mi-as fi dorit ca inima sa nu se precipite asa de tare cand te vede. Din pacate nu ii poti dicta inimii, iar ea nebuna vroia sa imi sparga pieptul. Esti inca frumoasa si zambetul tau e acelasi. Am stat putin chiar si cand am asternut gandurile astea pe hartie…ma gandeam la zambetul ala plin de viata. Nu vroiam sa te deranjez, era doar o amintire de-a mea, sper sa nu te superi pe mine, uneori gandurile o iau razna si sentimentele se desfasoara ca un dans al ielelor. Am sa imi cer scuze, pentru ca nu vreau sa te deranjez pe tine, pe mine insa nu ma deranjeaza sa visez, sa zambesc si sa imi amintesc lucruri faine, locuri si vorbe. Nu am putut azi sa nu iti iau mana intre palmele mele. E la fel de calda si de ferma. As vrea ca palmele tale sa imi tina tamplele intre ele si sa imi sopteasca un cantec de leagan. Sa rada si sa repete refrenu pana am sa adorm... Vreau sa adorm cu vocea ta si sa nu visez nimic, doar sa adorm cu speranta ca ma voi trezi, atat doar.

Vene, aer si lacrimi si suflet

Asculta linistea cerului si galagia facuta de susurul apei. Iarta clipa si tacerile, iarta ura si dragostea. Viseaza iubirea si singuratatea, uita trecutul si viitorul, lasa prezentul sa curga prin vene, aer si lacrimi si suflet. Mai presus de toate taci. Inchide ochii si iubeste acum! Clipele si tacerile au viata indelungata. Ura si iubirea construiesc castele de nisip, iar valul trecutului il sparge. Lasa prezentul sa curga prin vene, aer si lacrimi si suflet

Uneori ne ratacim printre clipe, alteori le visam

Cateodata trecem pe langa clipe ca si cum momentele de secunda au fost acolo fara sa ne dam seama. Am oprit atunci timpul pentru o clipa. Am rememorat amintiri si am vazut cum frumusetea unei tribune se clatina. Am rememorat cuvinte si am privit cum se inalta un suflet  precum o pasare ce isi cauta liberatea. Am rememorat lacrimi si am privit cum durerea loveste uneori atat de tare in suflet incat e in stare sa schimbe nu doar sentimente ci chiar vieti, si... oameni. Am rememorat un rasarit si am crezut in viitor. Nu stiu de cand nu am mai crezut in viitor asa de mult, insa poate era doar un vis, un vis ce se nascuse doar in oprirea timpului. 

Am adormit greu si gandurile mi-au zburat departe de suflet si cautand realitatea m-am ratacit. Mi-am privit mainile si am vazut ca am imbatranit. Dintotdeauna am vrut sa cred ca voi imbatrani frumos, insa nu a fost sa fie asa. Uneori imbatranim dupa cum spunea Coco in numarari de clipe, de secunde sau de adevar. Am cautat mult realitatea si am pierdut-o chiar inainte de a incepe. De ce? Poate ca eu nu sunt pentru realitatea asta. Am nevoie sa incep sa invat de la primii pasi si chiar primele cuvinte. Nu stiu daca am puterea sa plec spre inceputuri. Nu stiu daca mai am iubire la mine indeajuns ca sa pot petrece timpul ramas. As vrea sa cred ca izvorul acela pe care l-am nascut impreuna cu totii incepe sa licare asa cum o facea odata. Mi-e greu pana si sa imi imaginez asta. 

Aseara am plans. Am plans mult. Am plans in suflet. 

A durut. A durut ingrozitor. A durut pana la os.

Am adormit. Am adormit bustean. Am uitat pana sa ma mai si trezesc.

Poate ca nu as mai fi vrut sa ma trezesc. As fi vrut sa visez, la lumini, la umbre, la zambete si la privirea din ochii copiilor. Oare visurile astea sunt realitati din trecutul meu, sau doar amagiri ale unui viitor?