franturi din viata unui om
orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare....sau pur adevarata.... orice material imi apartine..asa cum imi apartin toate franturile vietii mele. Nici un text nu poate fi folosit fara aprobarea mea exclusiva!

duminică, 5 octombrie 2025
Undeva la granita dintre vis si realitate....sau somn?
Mi-e dor...
marți, 23 septembrie 2025
joi, 18 septembrie 2025
How I Love You
Au trecut ani peste primavara mea. Ploi au curs si au udat cu suferinta lor tot ce mai era de udat. Nu mai am de gand sa fac nimic pentru asta. Am sa intariu noaptea si am sa stau pana taziu seara. Am sa adaug in fiecare picatura putin mai mult alcool si am sa injur la meciuri ca un birjar. Am sa ma mint singur ca fac asta doar ca sa trec mai departe peste mine insumi. Stii…era seara si era tarziu cand mi s-au naruit visele. Nu vad de ce seara, tarziu ele nu ar putea renaste…..chiar intr-o poveste de iarna, sau de vara, sau primavara….cine stie…chiar toamna.
Daca nu ai reusit sa ma cunosti pana acum…ce rost ar mai aveade acum incolo. Visele mele sunt atat de calde si de frumoase, insa ele sunt in acelasi timp reci fara tine. E normal sa fie asa, ploile astea cad uneori si lasand raceala sa ma cuprinda uneori. Cred ca asa e scris sa te vad plecand. Am sa citesc in stele un viitor in care umbrele au sa capete forme iar ploaia de vara are sa vina inapoie mai plina de viata si mai datatoare de speranta. Am sa inchid ochii si am sa ma joc cu parul tau. Am sa iti ating fara si buzele calde am sa ti le imbratisez intr-un sarut. Stiu ca ma pricep bine la asta…insa e doar din cauza ta. Pentru ca esti frumoasa ca intotdeauna si pentru ca iti dau cate putin din inima mea cu fiecare sarut. Ca de obiceu..habar nu am cine esti, insa te visez mereu:)
miercuri, 17 septembrie 2025
Prima zi de scoala
Stii, am decis de azi dimineata sa renunt la soare si sa primesc o toamna mai devreme ca oricand in sufletul meu. Am intins mana si am inchis ochii. Am inceput sa vizez cum ploaia imi brazda fata.
Am privit cu ochii reci inimi tinere ce abia bateau de emotie, se indreptau prin o ploaie marunta si rece ce parca revarsa din inimile lor tremurande. Am privit cum se nastea din imagine vise. Am tacut pentru ca tacerea era frumoasa si bataia inimii clara si sincera. Mi-am adus aminte de frumusetea clipei ca fiind unica si inaltatoare. Era ca si atunci cand deschideai pentru prima data un abecedar si te minunai fara sa stii oare ce e scris acolo. Sperai mai apoi ca sa poti sa il descifrezi cat mai repede sa ii inveti tainele si apoi sa fugi repede sa ii spui mamei ce minunatii ai mai facut.
Ma gandeam azi dimineata ce frumos rasare soarele dupa ploaie si ce frumoasa e prima zi de scoala. Am sa adorm in seara asta gandindu-ma cat de frumos e sa fi copil si cate emotii trebuie sa te incerce in aceasta zi. As fi lasat un copil sa intre in mintea mea si sa exprime cuvintele mele prin gandurile lui pentru a ridica aceste randuri la inaltimea artistica a momentului decisiv pornit in promovarea lui ca om si ca suflet!
Sa intind mana spre un infinit deschis abia de la buricele degetelor si sa privesc cum pleaca spre infinit o farama de speranta.
Daca as putea sa inchid ochii si sa ma gandesc la zambet, as plictisi lumea la auzul cuvintelor mele. Sa ceri ceva ce doar ochii pot da… stiu, e prea mult, atunci, macar o pala de vant sa adie peste linistea mea.