statuie 2015
A fost odata un vis, care acum 2 ani a devenit o realitate pe care o asteptam cu totii. Va multumesc voua ca sunteti aici inca, va multumesc pentru lupta pe care ati dus-o si pecetea pe care ati pus-o peste ani acestui loc pe care il numim acum acasa! A ramas doctorul Mircea Luca privind peste Somes ca si cum ar fi stapan peste orasul acesta. Mai tarziu o sa vin sa il mai privesc inca o data in maretia lui. Prima zapada l-a botezat cu neaua sa, prima primavara cu mireasma imbatatatoare din jurul stadionului Nostru.
A ne aminti istoria nu ne face mai batrani…ci mai intelepti. De ce? Pentru ca istoria noastra nu este o istorie scrisa, ci una memorabila. O lupta a Romanilor pentru pamantul lor stramosesc
La Sibiu am suferit pentru ca opresiunea ne-a silit sa plecam de aici. Am fi ales sa luptam pentru ca suntem un neam de luptatori, insa era o lupta pierduta dinainte de a fi inceput si istoria ne-a confirmat asta. Am ales sa traim mai departe chiar daca departe de casa noastra. Apoi, am revenit acasa si am invins o ramasita a unui popor pus pe capatuire. Am castigat un drept pentru care nu trebuia sa luptam niciodata, un drept al romanilor in Romania. Am castigat un petic de pamant al nostru. Am crescut in acest loc o minune de istorie bazata pe bun simt, respect si universitarism! Am perpetuat un model de suporter minunat, cu suflet, cu deschidere spre sport, spre existenta sa prin miscare si prin iubire. Prin iubirea asa de frumos zugravita de Bodea am invatat sa fim frumosi si sa impunem respect si prietenii. Cine nu a vrut sa ne respecte, istoria ii va pedepsi, pentru ca fairplay-ul nu este doar virtual, ci el ramane in suflet. Am sa ma ridic asa cum aveti sa o faceti si voi de fiecare data cand cadem dintr-un motiv sau altul. Am sa privesc inainte pentru ca viata mi-a oferit iubirea de a continua! Iubesc Universitatea mai presus de toate!
Nu am ajuns acolo incat sa punem intrebarea existentei ci am ajuns acolo unde sa punem capat si sa renastem pentru a mai lupta inca o zi. Am ales sa respiram alt aer, mai boem, acelasi pe care il visam de pe vremea doctorului Luca. O sa fim mai frumosi si mai bogati sufleteste, insa…aceiasi!
A fost odata un vis, care acum 2 ani a devenit o realitate pe care o asteptam cu totii. Va multumesc voua ca sunteti aici inca, va multumesc pentru lupta pe care ati dus-o si pecetea pe care ati pus-o peste ani acestui loc pe care il numim acum acasa! A ramas doctorul Mircea Luca privind peste Somes ca si cum ar fi stapan peste orasul acesta. Mai tarziu o sa vin sa il mai privesc inca o data in maretia lui. Prima zapada l-a botezat cu neaua sa, prima primavara cu mireasma imbatatatoare din jurul stadionului Nostru.
A ne aminti istoria nu ne face mai batrani…ci mai intelepti. De ce? Pentru ca istoria noastra nu este o istorie scrisa, ci una memorabila. O lupta a Romanilor pentru pamantul lor stramosesc
La Sibiu am suferit pentru ca opresiunea ne-a silit sa plecam de aici. Am fi ales sa luptam pentru ca suntem un neam de luptatori, insa era o lupta pierduta dinainte de a fi inceput si istoria ne-a confirmat asta. Am ales sa traim mai departe chiar daca departe de casa noastra. Apoi, am revenit acasa si am invins o ramasita a unui popor pus pe capatuire. Am castigat un drept pentru care nu trebuia sa luptam niciodata, un drept al romanilor in Romania. Am castigat un petic de pamant al nostru. Am crescut in acest loc o minune de istorie bazata pe bun simt, respect si universitarism! Am perpetuat un model de suporter minunat, cu suflet, cu deschidere spre sport, spre existenta sa prin miscare si prin iubire. Prin iubirea asa de frumos zugravita de Bodea am invatat sa fim frumosi si sa impunem respect si prietenii. Cine nu a vrut sa ne respecte, istoria ii va pedepsi, pentru ca fairplay-ul nu este doar virtual, ci el ramane in suflet. Am sa ma ridic asa cum aveti sa o faceti si voi de fiecare data cand cadem dintr-un motiv sau altul. Am sa privesc inainte pentru ca viata mi-a oferit iubirea de a continua! Iubesc Universitatea mai presus de toate!
Nu am ajuns acolo incat sa punem intrebarea existentei ci am ajuns acolo unde sa punem capat si sa renastem pentru a mai lupta inca o zi. Am ales sa respiram alt aer, mai boem, acelasi pe care il visam de pe vremea doctorului Luca. O sa fim mai frumosi si mai bogati sufleteste, insa…aceiasi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu