m-am simtit stingher….eram atat de singur printre oamenii astia pe care ii stiam parca de o viata….fata tine..mi se pareau atat de departe.
Am inaintat spre o poiana…erau cruci si lumea vorbea si totusi in poiana domnea o liniste deplina…tot ce auzeam erau lacrimile care curgeau si loveau pamantul cu sete
As fi vrut sa iti cant ceva….si sa imi auzi durerea…as fi vrut sa te aud razand si sa iti aduci aminte de mine asa cum era pe vremea cand radeam impreuna..as vrea sa aduc inapoie vremea cand nu aveam nimic..eram atat de saraci…dar faceam un intreg si parca viata era mai usoara. Am invatat multe de la tine…stii azi am fost pe la prima noastra sala de repetitie….era parca parasita…..si totusi printre ruine am reusit sa vad istoria….inca era scris acolo numele trupei noastre….era acolo…inca acolo….si parca am auzit iar cuvintele tale…..am auzit acordurile pe care mi le cantai de atatea ori ca sa le inteleg mai bine si ca sa imi dea sentimentul ala care ma pornea sa scriu versuri.
Am vazut atatia oameni care parca treceau in viteza pe langa mine…si am realizat ca este viata care trece…nu pot sa te las in urma prieten drag…imi voi incetini mersul….stiu ca ma vei prinde din spate si vei reveni….daca nu..ne intalnim in acelasi loc in care ne-am intalnit intotdeauna..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu