Am trecut azi pe langa poteci de apa…si parca amintirile au inceput sa curga. Mi-am adus mainte de zapada….de arsita si de iubire.
Am visat amintiri care erau atat de frumoase…am vazut cum zambetul poate sa transforme o lume intreaga si am simtit cum lacrima poate sa distruga un suflet.
mi-am jurat in tacere ca voi asculta istoria inainte de a face urmatorul pas…insa mi-e frica de tot. am castigat o batalie cu mine insumi..insa razboiul a fost pierdut de la bun inceput. In viata am pierdut si parca uneori am zambit printre lacrimi. O sa imi fie dor de tot…o sa iubesc clipa si clipele care ma dor….o sa le iubesc si chiar daca nu o sa le mai vreau….o sa le simt in coltul meu de lume in care sunt doar eu.
mi-e dor insa…mi-e dor de pacea si de zambete care sa ma faca sa ma redeschid…mi-e dor sa simt un sarut asa cum il simteam alta data…mi-e dor de o imbratisare asa cum simteam alta data
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu