nici nu stiu daca nicaieri mai e o varianta...

Am visat la o eternitate efemera. Am crezut ca e efemera pentru ca simteam o durere la tampla. Uneori cand tampla se zbate, mi se pare ca vaietul asta nemangaiat e doar o prelungire de dureri surde a unei inimi nesatisfacute de bataia perfecta. Mi-e frica de eternitatea clipei. Stiu ca undeva m-am pierdut intr-un ciclu de timp care ma pierde zi de zi in el si ma afunda in amintirea propriei zile. Ma gandesc la momentele care m-au durut si care mi-au trecut si probabil ca imi vor trece de fiecare data cand sfarsitul e aproape.
Daca ai stii ce usor se sting sunetele cand in jurul tau e liniste...
Ochii tai cand privesc asfintintul seara stiu ca clipesc..... si poate se umezesc. E frumos cand gasesc un pic din tine inauntrul meu. Stiu ca intr-o zi...te voi uita. Ma intreb oare ce rost am avut noi in lumea asta. Uneori cred ca a fost prea neinsemnat tot. Povestile cu tine nu o sa le uit niciodata....nu o sa uit tacerea si rasul tau.
Ma gandeam sa ma imbat cu gandul la tine sa vedem ce iese:)
Am reusit sa imi inec gandurile in amitiri si dragostea in eternitate. Daca nu mai credeam in liniste....cred ca am castigat-o acum