Amintiri sau noiane de vise…asa ca intr-un aluat. Intai tragi de ele si apoi le duci inspre insasi mijlocul lor. Apoi repeti pana cand se incheaga un gand sanatos. Uneori sanatatea gandurilor mele e subreda. De multe ori credeam ca inchegarea asta e defecta undeva sau poate mintea mea e deviata undeva. Daca e asa eu traiesc intr-o realitate ireala, sau poate o irealitate asa de reala incat ma confund intre ele. In efemeritatea clipelor trecute in irealitate uneori se intampla sa ma pierd si sa ma preumblu in clipe, minute, ore si chiar zile. E doar o vizita undeva departe in adancurile mele ca om si chiar ca margine a constiintei. Trecerea in eternitatea gandirii unei efemere pierderi de timp si a unui timp pretios al castigarii mele ca om e o granita asa de subtire incat unii nu o pot observa aproape deloc.
As vrea uneori sa zbor si nu orice zbor….un zbor in eternitate care sa nu se termine niciodata. Un zbor peste nori si mari si ceata, peste suflete si lacrimi, peste bunatate si sinceritate

Prea devreme

Am visat un calm infinit. O boare de raceala care sa trezeasca molesala caldurii inimi. Am uitat sa ma indragostesc azi, poate o sa o fac maine. E frumos sa vezi frumos, e ciudat sa nu te poti indragosti, pentru ca ai uitat… Uneori un zambet poate aduce soare si culmea ca l-am vazut zambind. Imi place sa ma pierd in ochii tai mari. Vreau sa ating vanturile cand o sa zbor spre inima ta, insa azi am sa mai beau un pahar cu vin.

Cuvinte, vise, amintiri, ceaiuri....si o tigara de foi.

Au disparut cuvintele din pozele mele. Au plecat undeva unde culorile s-au pierdut intr-un sepia tarziu. Am sa le caut printre lacrimi de roua dimineata cand soarele rasare.
Am inchis ochii si am adormit cu gandul la soare si la cald. In casa era asa de frig incat sub patura m-a cuprins o stare de placere….apoi somn. M-am trezit si in jurul meu era frig, atat de frig. Am incalzit in casa desi era o stare placuta, paote doar eu o simteam asa, poate doar raceala din sufletul meu faceau in asa fel sentimentele din jurul meu. Am zambit, eram doar acelasi eu. Mi-am aprins o tigara de foi si m-am uitat indelung la ea. Am tras cu nesat si am asteptat ca fumul sa intre prin mine….am lasat sa iasa apoi fumul si l-am privit cum urca. Mi-e teama ca am sa ma pierd din nou. Pentru a nu stiu cata oara … si acelasi leac, in aceiasi camaruta, in acelasi fisier. Am aprins un foc care nu il voi putea stinge niciodata…
Am privit cateva ore un punct fix. Nici nu stiu daca eram atent la ce se intampla in jurul meu. M-a trezit un sunet strident, era soneria si am lasat-o sa sune asa strident….nu asteptam pe nimeni, dare a suna si parca ma trezea din amortirea mea, din letargia viselor desarte la care ma inhamasem in duminica asta. Apoi, s-a oprit….si iarasi liniste. Am zambit. E frumos in linistea mea si e cald.
Mi-am facut un ceai si am tinut paharul in mana gandindu-ma la mine. Ceaiul s-a racit si gandurile mele inca zboara. Daca ar fi pace ele s-ar mai intoarce inapoie, insa imi e frica ca se vor rataci si azi…pacat, era o duminica frumoasa…