Amintiri sau noiane de vise…asa ca intr-un aluat. Intai tragi de ele si apoi le duci inspre insasi mijlocul lor. Apoi repeti pana cand se incheaga un gand sanatos. Uneori sanatatea gandurilor mele e subreda. De multe ori credeam ca inchegarea asta e defecta undeva sau poate mintea mea e deviata undeva. Daca e asa eu traiesc intr-o realitate ireala, sau poate o irealitate asa de reala incat ma confund intre ele. In efemeritatea clipelor trecute in irealitate uneori se intampla sa ma pierd si sa ma preumblu in clipe, minute, ore si chiar zile. E doar o vizita undeva departe in adancurile mele ca om si chiar ca margine a constiintei. Trecerea in eternitatea gandirii unei efemere pierderi de timp si a unui timp pretios al castigarii mele ca om e o granita asa de subtire incat unii nu o pot observa aproape deloc.
As vrea uneori sa zbor si nu orice zbor….un zbor in eternitate care sa nu se termine niciodata. Un zbor peste nori si mari si ceata, peste suflete si lacrimi, peste bunatate si sinceritate