A inceput sa ploo. Ca intr-o tacere am inaintat in nisip lasand picurii grei sa cada peste umerii mei goi. Imi placea ploaia asta calda. Apa era numa buna sa ma afund in ea insa am zabovit nitel pe plaja. Am cazut in genunchi si am ramas asa, liber.
Am inceput sa plang , eram singur si plangeam. Ploua, plangeam si simteam cum apa ma inconjoara ca intr-o imbratisare. Aveam nevoie de ea, de imbratisare, poate mai mult ca oricand. Am ales insa sa ma afund in apa incet incet pana cand eram cu totul in mare. Am lasat apa sa isi faca voia si m-am trezit intr-o plutire linistita. Apa era mica insa era lina si relaxanta. Mai ca as fi adormit, insa gandurile nu imi dadeau pace. Mi-am dat seama ca aveam nevoie de tine. Culmea era ca nu te vroiam ci vroiam sa te vad sa te ating, insa nu pe tine. Poate ca pe aceea pe care o cunosteam. Stiam ca te-ai schimbat cu mult inainte de a pleca spre mare, stiam ca zambetul tau nu mai era adevarat. Am ales sa adorm in mare cu gandul la tine si la ochii tai albastri. Uneori mai inchid ochii si rememorez botezul marii, marea si ochii tai. Pletele tale inca stau in fata mea si le mangai incercat sa iti caut fata, flamand buzele sa ti le sarut…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu