...de dupa prosop

Mi-am ascuns fata in prospop. Nu o mai facusem pana atunci. Eram parca un copil rusinat de gandurile lui. Am inchis ochii de dupa prosop si am vazut ca e bine. Aici sunt in lumea mea. Aici e si cald si rece, e potrivit si parca as fi fost aici de cand lumea. Cand inchid ochii de dupa prosop totul mi se pare familiar. Am si zambit, insa, nu asa efemer....ci cu toata gura, cu tot binele si raul am ridicat coltul buzelor sus, chiar mai sus decat eram obisnuit. E bine, atat de bine incat caldura imi da confortul de care am nevoie, iar raceala imi da pacea sufleteasca dupa care tanjesc atunci cand inchid ochii sa visez.