Holding Back The Years

Se asterne tacerea peste linistea asta. Trec clipele si viata ne depaseste. Am simtit asta azi, poate mai acut ca si oricand. Am simtit ca raman in urma…ca lumea trece cu nonsalanta pe langa mine si uita parca de mine lasandu-ma in spate. M-am simtit uitat… nici macar parasite…ci uitat. Oare asa se simte si tata de acolo unde e? Mi-e dor de el si parca m-as mai certa putin cu el…sau parca as mai rade putin cu el. Uneori as vrea sa il strang in brate, pentru ca niciodata nu cred ca am reusit sa il strang asa cum as fi vrut in brate. Acum insa e tarziu, tarziu si doare. Nu as putea sa intorc timpul inapoie….ca as face-o. Nu stiu daca as vrea o poveste plina de invataminte…ci as vrea o revedere in care sa povestim prostii nevinovate….As vrea sa beau cu tata o bere si sa rad….sa ma bucur de el macar o juma de ora. As da si ani din viata pentru asta.