Azi, cam asa spre seara s-a facut o liniste ciudata. Am crezut pentru o clipa ca lumea s-a oprit si am inchis ochii, pentru ca aveam nevoie de asta. Am patrus in lumea in care totul era oprit pentru mine si am visat la tine. Gandul mi-a purtat pasii catre locul unde erai. Doamne, esti inca frumoasa… Mi-as fi dorit ca inima sa nu se precipite asa de tare cand te vede. Din pacate nu ii poti dicta inimii, iar ea nebuna vroia sa imi sparga pieptul. Esti inca frumoasa si zambetul tau e acelasi. Am stat putin chiar si cand am asternut gandurile astea pe hartie…ma gandeam la zambetul ala plin de viata. Nu vroiam sa te deranjez, era doar o amintire de-a mea, sper sa nu te superi pe mine, uneori gandurile o iau razna si sentimentele se desfasoara ca un dans al ielelor. Am sa imi cer scuze, pentru ca nu vreau sa te deranjez pe tine, pe mine insa nu ma deranjeaza sa visez, sa zambesc si sa imi amintesc lucruri faine, locuri si vorbe. Nu am putut azi sa nu iti iau mana intre palmele mele. E la fel de calda si de ferma. As vrea ca palmele tale sa imi tina tamplele intre ele si sa imi sopteasca un cantec de leagan. Sa rada si sa repete refrenu pana am sa adorm... Vreau sa adorm cu vocea ta si sa nu visez nimic, doar sa adorm cu speranta ca ma voi trezi, atat doar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu