Am fugit prin ploaie...am sarit peste balti si totusi m-am udat la picioare....apoi...dintr-o data m-am oprit. De ce era sa fug de o ploaie. Asa ca incet am luat-o pe drum incet savurand fiecare picatura care cadea peste mine. Am ridicat fata spre cer si ploaia m-a sarutat in perfectiunea ei. Uneori dragostea nu o gasesti acolo unde o cauti....ci in tine. Splendoarea unui sarut e doar in amintire. Iar amintirea sta in vise.
Am inchis ochii in mijlocul ploii azi.
Daca as pleca acum, cred ca sufletul meu si-a facut datoria. Poate ca nu asa cum as fi vrut, insa tot timpul cu intentia de bine. As zbura intai peste lume si as lasa vantul sa ma mangaie pe fata.... apoi ploia sa ma sarute pe buze. O sa imi fie dor de lume, desi parca m-as mai lupta cu ea.
Daca ar fi sa visez in seara asta.....as vrea sa adorm atat de adanc incat sa ma trezesc odihnit....asa cum nu am mai facut-o demult....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu