Ai zambi?

Cat e de frumoasa viata daca stai doar sa o privesti. Am vazut astazi o fata frumoasa care ii arata o inima iubitului care pleca cu autobuzul. Era asa de miscata de despartire incat as fi vrut sa ii spun ca maine o sa vie iarasi sa nu fie suparata. E frumos a iubi fara a sti macar a scrie versuri. E frumos sa inalti un zmeu si sa il privesti cum se duce, chiar daca el nu va mai fi niciodata la tau. E fumos sa vezi cum trece pe strada o femeie frumoasa si lasa in urma ei priviri intoarse. E mult mai frumos sa vezi copii cum se joaca si cum zambesc. E frumos sa zambesti sperand in ceva mai bun. Daca un zambet ar aduce mai aprope de viata un suflet ratacit ai zambi?

Cine esti tu oare?

Au trecut ani peste primavara mea. Ploi au curs si au udat cu suferinta lor tot ce mai era de udat. Nu mai am de gand sa fac nimic pentru asta. Am sa intariu noaptea si am sa stau pana taziu seara. Am sa adaug in fiecare picatura putin mai mult alcool si am sa injur la meciuri ca un birjar. Am sa ma mint singur ca fac asta doar ca sa trec mai departe peste mine insumi. Stii…era seara si era tarziu cand mi s-au naruit visele. Nu vad de ce seara, tarziu ele nu ar putea renaste…..chiar intr-o poveste de iarna, sau de vara, sau primavara….cine stie…chiar toamna.

Daca nu ai reusit sa ma cunosti pana acum…ce rost ar mai aveade acum incolo. Visele mele sunt atat de calde si de frumoase, insa ele sunt in acelasi timp reci fara tine. E normal sa fie asa, ploile astea cad uneori si lasand raceala sa ma cuprinda uneori. Cred ca asa e scris sa te vad plecand. Am sa citesc in stele un viitor in care umbrele au sa capete forme iar ploaia de vara are sa vina inapoie mai plina de viata si mai datatoare de speranta. Am sa inchid ochii si am sa ma joc cu parul tau. Am sa iti ating fara si buzele calde am sa ti le imbratisez intr-un sarut. Stiu ca ma pricep bine la asta…insa e doar din cauza ta. Pentru ca esti frumoasa ca intotdeauna si pentru ca iti dau cate putin din inima mea cu fiecare sarut. Ca de obiceu..habar nu am cine esti, insa te visez mereu:)

Din frunze de artar se nasc idei

Din frunze de artar se nasc idei

Ideile ce trec de geamandura se nasc din valuri inspumate

Iar visele ce trec apoi de noapte

Se sparg de amintiri, s-apoi…in soapte

 

Cand vreau sa ma ridic in miez de noapte

Sa-mi stampar setea ca sa pot visa din nou

Vin visele ca amintiri, franturi chiar rupte

De pe taramul unei mari iubiri

 

De voi visa s-acum in miez de noapte

Si de in vis vei aparea subit

Sper ca sa poti sa treci de noapte

S-apoi ca si un astru-nchipuit

Sa te transformi usor in fapta

Iar eu pe lume ca sa-ti fiu iubit

 

Si de va fi ca sa visez si maine

Si ploaia va veni si va uda

Stiu ca acolo undeva departe

In locu-n care cerul se desparte

E-un soare ce va dainui, va lumina

Daca lumea s-ar opri pentru o clipa cred ca as inchide ochii si mi-as inchipui miscarea ei. M-as odihni apoi sub umbra unui copac, sau mai bine sub pacea si linistea soarelui arzator. As ridica privirea abia apoi ce ochii s-ar odihni cu linsitea acuta a surzeniei amintirilor. As apleca gura si as sorbi din izvorul de apa si as zambi cand as simti cat de rece poate fi.

Cred ca as cauta apoi sa vad de unde porneste lumeasi unde se opreste. Apoi as zbura deasupra tuturos si as canta, as canta asa de tare incat sa ma auda fiecare vietate. As plange si as rade si apoi as adormi din nou. As vrea sa ma trezesc cand totul o ia de la capat si sa va spun ce frumoasa e lumea, ce frumoasa e linistea naturii si ce calda e lumina soarelui. Daca nu distrugeti pamantul asta, poate ca invatati sa il iubiti!