orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare....sau pur adevarata....
orice material imi apartine..asa cum imi apartin toate franturile vietii mele.
Nici un text nu poate fi folosit fara aprobarea mea exclusiva!
Am urcat azi in autobus si din fericire am gasit loc. Ma uitam pe fereastra si gandurile au inceput sa imi zboare. Am incercat sa privesc mai departe de geam insa era asa de murdar de parca ar fi vrut sa imi opreasca imaginatia acolo, sa o atraga spre el si sa ramana acolo, stinghera… Am inceput sa visez si am vazut un zambet. Am incercat sa deslusesc cine era in spatele lui insa nu am reusit. Am inchis ochii si…am visat. Mi-e greu sa privesc cerul. De ce? Pentru ca e ceata. E ceata de ceva vreme si in viata mea. E greu sa privesc dincolo de ea. Cred ca ceata mea o sa se ridice mai greu. Nu stiu de ce, insa simt ca se opreste lumea. parca ploua incontinuu. Daca ar ninge?
E frumos cand ninge. E doar o ploaie care ma face sa zambesc. Cand totul se asterne alb in jur parca ma gandesc cum caldura imi invaluie trupul si ma face sa ma gandesc la lucruri frumoase. As alege oricand ninsoarea. E….mai alba!
statuie 2015 A fost odata un vis, care acum 2 ani a devenit o realitate pe care o asteptam cu totii. Va multumesc voua ca sunteti aici inca, va multumesc pentru lupta pe care ati dus-o si pecetea pe care ati pus-o peste ani acestui loc pe care il numim acum acasa! A ramas doctorul Mircea Luca privind peste Somes ca si cum ar fi stapan peste orasul acesta. Mai tarziu o sa vin sa il mai privesc inca o data in maretia lui. Prima zapada l-a botezat cu neaua sa, prima primavara cu mireasma imbatatatoare din jurul stadionului Nostru. A ne aminti istoria nu ne face mai batrani…ci mai intelepti. De ce? Pentru ca istoria noastra nu este o istorie scrisa, ci una memorabila. O lupta a Romanilor pentru pamantul lor stramosesc La Sibiu am suferit pentru ca opresiunea ne-a silit sa plecam de aici. Am fi ales sa luptam pentru ca suntem un neam de luptatori, insa era o lupta pierduta dinainte de a fi inceput si istoria ne-a confirmat asta. Am ales sa traim mai departe chiar daca departe de casa noastra. Apoi, am revenit acasa si am invins o ramasita a unui popor pus pe capatuire. Am castigat un drept pentru care nu trebuia sa luptam niciodata, un drept al romanilor in Romania. Am castigat un petic de pamant al nostru. Am crescut in acest loc o minune de istorie bazata pe bun simt, respect si universitarism! Am perpetuat un model de suporter minunat, cu suflet, cu deschidere spre sport, spre existenta sa prin miscare si prin iubire. Prin iubirea asa de frumos zugravita de Bodea am invatat sa fim frumosi si sa impunem respect si prietenii. Cine nu a vrut sa ne respecte, istoria ii va pedepsi, pentru ca fairplay-ul nu este doar virtual, ci el ramane in suflet. Am sa ma ridic asa cum aveti sa o faceti si voi de fiecare data cand cadem dintr-un motiv sau altul. Am sa privesc inainte pentru ca viata mi-a oferit iubirea de a continua! Iubesc Universitatea mai presus de toate! Nu am ajuns acolo incat sa punem intrebarea existentei ci am ajuns acolo unde sa punem capat si sa renastem pentru a mai lupta inca o zi. Am ales sa respiram alt aer, mai boem, acelasi pe care il visam de pe vremea doctorului Luca. O sa fim mai frumosi si mai bogati sufleteste, insa…aceiasi!
