orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare....sau pur adevarata....
orice material imi apartine..asa cum imi apartin toate franturile vietii mele.
Nici un text nu poate fi folosit fara aprobarea mea exclusiva!
Undeva intre suflete visatoare si inimi sangerande m-am nascut eu.
Am stiut din prima clipa ca in viata pieirea nu e un scop si nici pe departe un deziderat. Am stiut ca viata invinge totul si ca durerea e menita sa spuna povesti frumoase seara atunci cand calmul se aseaza peste sunete stridente. E frumos cand auzi cum calmul serii se aseaza peste caldura din timpul zilei si racoarea acapareaza cu firele ei de fum rece care parca loveste in spinare ca un turture de vise si ma face sa iau pe mine un tricou putin mai gros. E frumos sa simti cum caldura iti cuprinde corpul si te face un pic mai calm decat erai inainte.
Ascult cum arde un bustean si lasa in urma lui sunete zglobii de brad care se tanguie in absoluta lui transformare in pocnet de placere.
In spate rasuna un jazz atat de cald si de lin incat simt ca o sa adorm curand. Nu vreau asta. Vreau sa ma gandesc inca la tine…vreau sa ma visez putin cu ochii deschisi la ... ELSE
luni, 5 octombrie 2026
Mi-e dor…
Mi-e frica sa nu apuna soarele prea devreme. Stau si privesc cu ingrijorare catre cer. Aerul e mai rece si simt cum, pe spate, imi curge o picatura de apa si mi-e frig…tot mai frig. As vrea sa cred ca undeva, tu esti fericita… As vrea sa cred ca undeva tu, esti mai aproape de mine. Sunt gelos pe fiecare picatura de ploaia care iti atinge pielea, iar fiecare raza de soare ce coboara spre zambetul tau ma face sa imi pierd firea. As vrea sa cred ca nu e gelozie, insa din pacate gandul catre tine e la fel de intens, iar visele mai aproape de suflet.
Sper cu fiecare dimineata in care ma trezesc ca o sa ma lasi sa iti ating buzele, ca o sa ma lasi sa ma joc cu parul tau si apoi o sa te lasi usor in bratele mele intr-un somn care sa ne trezeasca impreuna, visand, dorind si apoi zambind.
Stii ca afara acum ploua? In mansarda mea picaturile de apa lovesc ritmic acoperisul si cu fiecare ritmicitate ma pierd intr-un ocean de vibratie calma, de parca e o ploaie de vara. Stii, mie imi place ploaia asta, ma face sa ma simt fericit, pentru ca in ploaia de vara toate picaturile de apa sunt despre lacrimi ce curg de fericire, iar fiecare pala de vant ma lasa sa iti ating parul…sa iti simt respiratia calda si parfumul imbietor. Mi-e dor….mi-e dor de tine
Undeva la granita dintre vis si realitate....sau somn?
A plecat si ultima raza de lumina…
Am ramas singur asteptand parca linistea care sa ma adoarma. Vroiam sa dorm si sa ma trezesc atunci cand lumina isi croieste drumul catre ochii tai, vroiam sa ii transmit ca inca imi e dor de tine… Am ramas sa stau sa veghez un cer intunecat, fara farama de stea…si sa imi inchipui cum cerul instelat imi arata drumul catre inima ta. Am adormit si chiar vroiam asta. Stii bine ca visele mele tin de multe ori locul realitatii. Am intins mana si m-ai prins de ea chiar inainte sa cad, m-ai ridicat si mi-ai zambit. Asteptam sa ma saruti, insa stiu ca nu are sa se intample asta. Te-am privit in ochi. Ai niste ochi frumosi, de fapt iti spuneam asta tot timpul. Mi-ai zambit din nou. Nu stiu de ce dar zambetul tau a avut un efect extraordinar asupra mea. Cred ca ma indragostesc de tine de fiecare data cand te vad zambind. Acolo e punctul meu sensibil si stii asta, pentru ca de fiecare data cand adorm te vad zambind…uneori razand cu gura pana la urechi. Esti frumoasa si rasul tau imi provoaca o stare de bine. Am sa ma trezesc in cateva clipe, insa vreau sa te pastrez in sufletul meu si in visele mele asa cum vreau eu. Sa te sarut si sa te simt cum ma strangi mai tare in brate. Te rog, fa-o, iti promit ca ramane intre noi, chiar daca doar in vise, sau undeva la granita lor.
Azi, cam asa spre seara s-a facut o liniste ciudata. Am crezut pentru o clipa ca lumea s-a oprit si am inchis ochii, pentru ca aveam nevoie de asta. Am patrus in lumea in care totul era oprit pentru mine si am visat la tine. Gandul mi-a purtat pasii catre locul unde erai. Doamne, esti inca frumoasa… Mi-as fi dorit ca inima sa nu se precipite asa de tare cand te vede. Din pacate nu ii poti dicta inimii, iar ea nebuna vroia sa imi sparga pieptul. Esti inca frumoasa si zambetul tau e acelasi. Am stat putin chiar si cand am asternut gandurile astea pe hartie…ma gandeam la zambetul ala plin de viata. Nu vroiam sa te deranjez, era doar o amintire de-a mea, sper sa nu te superi pe mine, uneori gandurile o iau razna si sentimentele se desfasoara ca un dans al ielelor. Am sa imi cer scuze, pentru ca nu vreau sa te deranjez pe tine, pe mine insa nu ma deranjeaza sa visez, sa zambesc si sa imi amintesc lucruri faine, locuri si vorbe. Nu am putut azi sa nu iti iau mana intre palmele mele. E la fel de calda si de ferma. As vrea ca palmele tale sa imi tina tamplele intre ele si sa imi sopteasca un cantec de leagan. Sa rada si sa repete refrenu pana am sa adorm... Vreau sa adorm cu vocea ta si sa nu visez nimic, doar sa adorm cu speranta ca ma voi trezi, atat doar.
Cateodata trecem pe langa clipe ca si cum momentele de secunda au fost acolo fara sa ne dam seama. Am oprit atunci timpul pentru o clipa. Am rememorat amintiri si am vazut cum frumusetea unei tribune se clatina. Am rememorat cuvinte si am privit cum se inalta un suflet precum o pasare ce isi cauta liberatea. Am rememorat lacrimi si am privit cum durerea loveste uneori atat de tare in suflet incat e in stare sa schimbe nu doar sentimente ci chiar vieti, si... oameni. Am rememorat un rasarit si am crezut in viitor. Nu stiu de cand nu am mai crezut in viitor asa de mult, insa poate era doar un vis, un vis ce se nascuse doar in oprirea timpului.
Am adormit greu si gandurile mi-au zburat departe de suflet si cautand realitatea m-am ratacit. Mi-am privit mainile si am vazut ca am imbatranit. Dintotdeauna am vrut sa cred ca voi imbatrani frumos, insa nu a fost sa fie asa. Uneori imbatranim dupa cum spunea Coco in numarari de clipe, de secunde sau de adevar. Am cautat mult realitatea si am pierdut-o chiar inainte de a incepe. De ce? Poate ca eu nu sunt pentru realitatea asta. Am nevoie sa incep sa invat de la primii pasi si chiar primele cuvinte. Nu stiu daca am puterea sa plec spre inceputuri. Nu stiu daca mai am iubire la mine indeajuns ca sa pot petrece timpul ramas. As vrea sa cred ca izvorul acela pe care l-am nascut impreuna cu totii incepe sa licare asa cum o facea odata. Mi-e greu pana si sa imi imaginez asta.
Aseara am plans. Am plans mult. Am plans in suflet.
A durut. A durut ingrozitor. A durut pana la os.
Am adormit. Am adormit bustean. Am uitat pana sa ma mai si trezesc.
Poate ca nu as mai fi vrut sa ma trezesc. As fi vrut sa visez, la lumini, la umbre, la zambete si la privirea din ochii copiilor. Oare visurile astea sunt realitati din trecutul meu, sau doar amagiri ale unui viitor?
As vrea sa imi petrec clipele ce raman inainte de neexistenta…cu tine. As vrea sa te strang in brate sis a ma cufund in imbratisarea ta. Sa uit de tot si toate, chiar daca pentru cateva clipe. As vrea sa ma imbratisezi si sa taci. Sa lasi linsitea sa vorbeasca pentru noi.
Apoi as vrea sa te tin de mana si sa ne plimbam la apus de soare pe o plaja. Sa simtim cum pisioarele ni se afunda in nisipul moale si cald, sa auzim tanguitul marii si sa ne iubim atunci cand noaptea isi intra in rol. As vrea sa adorm cu tine in gand si de ar fi sa nu ma mai trezesc sa stii ca…inima ta bate in sufletul meu acuma.
Daca maine nu ar mai fi…as vrea sa pot urni un munte. As vrea sa il pot da la o parte din calea ta, asa drumul ar fi mai usor catre mine.
Daca timpul maine s-ar opri….de-ar fi sa fie asa un sfarsit….as vrea sa pot urni trecutul din loc si sa ma intorc in bratele tale pentru totdeauna.
Daca tot ce am stii noi s-ar opri pentru totdeauna atunci as vrea sa traiesc sa pot sa scriu o poezie nesfarsita in care sa cant frumusetea vietii si a mortii. As vrea sa pot culege roadele unei munci de-o viata si as vrea sa simt in brate rodul unei iubiri. As vrea sa ma trezesc cu zambet de copil si as vrea sa adorm cu sarutarea ta. As vrea sa pot respire aerul si sa inot in apa in care ma insoteste un sflet unic, identic cu al meu si care sa imi spuna tata. As vrea sa pot uita rautatea sis a vad in fata doar adevarul si lucrul frumos.
Daca lumea s-ar opri sit u nu ai fi aici, atunci viata ar fi asa de goala. As vrea atunci sa pot visa pentru totdeauna. As vrea sa adorm in pacea mea cu tine in gand si privind catre tine. Daca asa ar fi sa fie Doamne, atunci…fa-o sa nu doara. Fa-o incet dar limpede si lasa-ma sa iubesc pana in ultima clipa viata!
Am urcat azi in autobus si din fericire am gasit loc. Ma uitam pe fereastra si gandurile au inceput sa imi zboare. Am incercat sa privesc mai departe de geam insa era asa de murdar de parca ar fi vrut sa imi opreasca imaginatia acolo, sa o atraga spre el si sa ramana acolo, stinghera… Am inceput sa visez si am vazut un zambet. Am incercat sa deslusesc cine era in spatele lui insa nu am reusit. Am inchis ochii si…am visat. Mi-e greu sa privesc cerul. De ce? Pentru ca e ceata. E ceata de ceva vreme si in viata mea. E greu sa privesc dincolo de ea. Cred ca ceata mea o sa se ridice mai greu. Nu stiu de ce, insa simt ca se opreste lumea. parca ploua incontinuu. Daca ar ninge?
E frumos cand ninge. E doar o ploaie care ma face sa zambesc. Cand totul se asterne alb in jur parca ma gandesc cum caldura imi invaluie trupul si ma face sa ma gandesc la lucruri frumoase. As alege oricand ninsoarea. E….mai alba!
statuie 2015 A fost odata un vis, care acum 2 ani a devenit o realitate pe care o asteptam cu totii. Va multumesc voua ca sunteti aici inca, va multumesc pentru lupta pe care ati dus-o si pecetea pe care ati pus-o peste ani acestui loc pe care il numim acum acasa! A ramas doctorul Mircea Luca privind peste Somes ca si cum ar fi stapan peste orasul acesta. Mai tarziu o sa vin sa il mai privesc inca o data in maretia lui. Prima zapada l-a botezat cu neaua sa, prima primavara cu mireasma imbatatatoare din jurul stadionului Nostru. A ne aminti istoria nu ne face mai batrani…ci mai intelepti. De ce? Pentru ca istoria noastra nu este o istorie scrisa, ci una memorabila. O lupta a Romanilor pentru pamantul lor stramosesc La Sibiu am suferit pentru ca opresiunea ne-a silit sa plecam de aici. Am fi ales sa luptam pentru ca suntem un neam de luptatori, insa era o lupta pierduta dinainte de a fi inceput si istoria ne-a confirmat asta. Am ales sa traim mai departe chiar daca departe de casa noastra. Apoi, am revenit acasa si am invins o ramasita a unui popor pus pe capatuire. Am castigat un drept pentru care nu trebuia sa luptam niciodata, un drept al romanilor in Romania. Am castigat un petic de pamant al nostru. Am crescut in acest loc o minune de istorie bazata pe bun simt, respect si universitarism! Am perpetuat un model de suporter minunat, cu suflet, cu deschidere spre sport, spre existenta sa prin miscare si prin iubire. Prin iubirea asa de frumos zugravita de Bodea am invatat sa fim frumosi si sa impunem respect si prietenii. Cine nu a vrut sa ne respecte, istoria ii va pedepsi, pentru ca fairplay-ul nu este doar virtual, ci el ramane in suflet. Am sa ma ridic asa cum aveti sa o faceti si voi de fiecare data cand cadem dintr-un motiv sau altul. Am sa privesc inainte pentru ca viata mi-a oferit iubirea de a continua! Iubesc Universitatea mai presus de toate! Nu am ajuns acolo incat sa punem intrebarea existentei ci am ajuns acolo unde sa punem capat si sa renastem pentru a mai lupta inca o zi. Am ales sa respiram alt aer, mai boem, acelasi pe care il visam de pe vremea doctorului Luca. O sa fim mai frumosi si mai bogati sufleteste, insa…aceiasi!
miercuri, 19 noiembrie 2025
Daca as putea, as aduce linistea in fiecare urlet si zambetul in fiecare lacrima.
As incalzi fiecare moment rece al vietii cu zambete si lacrimi de bucurie. As ridica ochii de fiecare data cand am fost jos, i-as ridica catre cer acolo unde exista un raspuns la toate intrebarile mele. As canta, pentru ca in suflet am o voce care vrea sa iasa sa spuna tot ce simte.
Stii, ma gandeam ca uneori e mai bine asa si ca viata nu ar avea farmec fara insatisfactia asta a clipelor. As lua insa in deradere durerea si rautatea si m-as ridica catre cer de unde sa privesc frumusetea apelor si pamantului. As zbura si mi-as intinde aripile ….as cauta sa zbor deasupra a tot ce visez cand adorm noaptea si as arunca asupra ta tot binele din lume…pentru ca rautatea devine asa de mica si neinsemnata….
Am privit inca o data ceasul si era tarziu, trebuia sa reiau o zi de la inceputul ei. Nu imi era greu, era doar asa de rece in amintiri incat imi inghetasera pana si lacrimile. Avea sa vina ziua aceea in care am sa caut catre asfintit raspunsurile pe care sa sper a le primi catre rasarit. Si, nu a fost asa, pentru ca durerea nu e creeata sa fie expusa, ci traita in stralucirea fada a unei licariri care nu are sa vina, nici chiar la capatul tunelului. Raza de lumina nu isi are rostul atunci cand rautatea isi face loc printre oameni. Sa speri in lumina e ca si cum ai astepta vara in decembrie, pentru ca eu asta caut acum in postul Craciunului.... Desi, niciodata sa nu spui niciodata
Privesc acum in spate ani si zile, ore si poate secunde. Cred ca frumusetea vietii mele sta in clipe, insa, Sunt clipe memorabile, frumoase si nu prea, hotaratoare in viata mea si doar trecatoare. Sa definesc clipa? Cred ca mi-ar fi greu.
Privesc in spate si vad imagini trecatoare si poze desprinse dintr-un spectacol de vise. Visez noaptea la frumusetea unui loc in care traiesc de ceva vreme. unii ii spun acolo, altii il lauda acasa. Imi place sa privesc cum lumina scalda locul meu aparte. Mi-e dor sa ajung iarasi acolo...cred ca am sa adorm, stii frumusetea somnului sta in vis, iar mie imi place la nebunie sa visez.
M-am pierdut undeva intre infinit si pamant. Incerc sa ma caut zi de zi intr-un amalgam de sentimente. Apoi, vine linistea serii cand eu si gandurile mele zburam. As vrea sa cred ca rezonam, sau ca cel putin visam impreuna frumos. Imi aduc aminte amalgamul de sentimente si de trairi. Sa incep cu inceputul in fiecare zi, sau sa continui de fiecare data de unde am lasat? As vrea sa ating un capat din care sa pot invata sa iubesc. Poate am uitat, sau poate doar lumea s-a schimbat fara sa ma anunte…
Din cuvinte nu se nasc poezii. M-am gandit mult la asta atunci cand am incercat sa iti scriu prin versuri cat esti de frumoasa… Nu, si nu cred ca doar vorbele pot sa spuna ce e in suflet. E nevoie de sufletul insasi sa poata creea astfel de momente. Suntem fragili pentru ca ne lovim de conceptii gresite. Sti care? Alea in care ne intrebam: oare e bine? Nu e bine si sti de ce? …pentru ca pierdem viata insasi. In vis e mult mai usor, in vis pot sa iti spun la ureche ca imi plac ochii tai si ca zambetul tau e muza pentru mine. Asa ca in seara asta o sa adorm mai repede…
Undeva intre suflete visatoare si inimi sangerande m-am nascut eu.
Am stiut din prima clipa ca in viata pieirea nu e un scop si nici pe departe un deziderat. Am stiut ca viata invinge totul si ca durerea e menita sa spuna povesti frumoase seara atunci cand calmul se aseaza peste sunete stridente. E frumos cand auzi cum calmul serii se aseaza peste caldura din timpul zilei si racoarea acapareaza cu firele ei de fum rece care parca loveste in spinare ca un turture de vise si ma face sa iau pe mine un tricou putin mai gros. E frumos sa simti cum caldura iti cuprinde corpul si te face un pic mai calm decat erai inainte.
Ascult cum arde un bustean si lasa in urma lui sunete zglobii de brad care se tanguie in absoluta lui transformare in pocnet de placere.
In spate rasuna un jazz atat de cald si de lin incat simt ca o sa adorm curand. Nu vreau asta. Vreau sa ma gandesc inca la tine…vreau sa ma visez putin cu ochii deschisi la ...
miercuri, 8 octombrie 2025
Am pornit pe un drum undeva la mijlocul zilei. Am luat cu mine si apa si iubire. Am lasat in urma putina durere si o lacrima care statea stinghera. Am inchis ochii inainte de a pleca. Am privit asa in urma si te-am vazut cum zambeai. O sa imi fie dor de tine, de fiecare raset zglobiu si de bunatatea ta ascunsa. Seara o sa ma uit spre stele si o sa le rog sa iti trimita o stralucire. Meriti cu prisosinta! Am sa mai rog soarele sa te mangaie cu razele sale si apa sa iti sfiinteasca fata si ochii si buzele si sufletul. Am sa ii spun vantului sa iti ravaseasca parul din cand in cand si apoi usor sa te sarute. Am sa intind mana usor spre cer si am sa cer iubire….pentru tine!
Apoi am pornit cu tine in gand. Am ajuns undeva unde cerul a sarutat pamantul, si era seara. M-am intins pe spate cu privirea goala si am cercetat nori. Era senin si stelele strabateau cerul, cu lumini si licariri usoare. Am sperat sa adorm frumos, cu ganduri bune. Vreau maine sa ma trezesc zambind, chiar daca privirea ta, inca, imi rascoleste linistea din cand in cand.
Undeva la granita dintre vis si realitate....sau somn?
A plecat si ultima raza de lumina…
Am ramas singur asteptand parca linistea care sa ma adoarma. Vroiam sa dorm si sa ma trezesc atunci cand lumina isi croieste drumul catre ochii tai, vroiam sa ii transmit ca inca imi e dor de tine…
Am ramas sa stau sa veghez un cer intunecat, fara farama de stea…si sa imi inchipui cum cerul instelat imi arata drumul catre inima ta. Am adormit si chiar vroiam asta. Stii bine ca visele mele tin de multe ori locul realitatii.
Am intins mana si m-ai prins de ea chiar inainte sa cad, m-ai ridicat si mi-ai zambit. Asteptam sa ma saruti, insa stiu ca nu are sa se intample asta. Te-am privit in ochi. Ai niste ochi frumosi, de fapt iti spuneam asta tot timpul. Mi-ai zambit din nou. Nu stiu de ce dar zambetul tau a avut un efect extraordinar asupra mea. Cred ca ma indragostesc de tine de fiecare data cand te vad zambind. Acolo e punctul meu sensibil si stii asta, pentru ca de fiecare data cand adorm te vad zambind…uneori razand cu gura pana la urechi. Esti frumoasa si rasul tau imi provoaca o stare de bine. Am sa ma trezesc in cateva clipe, insa vreau sa te pastrez in sufletul meu si in visele mele asa cum vreau eu. Sa te sarut si sa te simt cum ma strangi mai tare in brate. Te rog, fa-o, iti promit ca ramane intre noi, chiar daca doar in vise, sau undeva la granita lor.
Mi-e frica sa nu apuna soarele prea devreme. Stau si privesc cu ingrijorare catre cer. Aerul e mai rece si simt cum, pe spate, imi curge o picatura de apa si mi-e frig…tot mai frig. As vrea sa cred ca undeva, tu esti fericita… As vrea sa cred ca undeva tu, esti mai aproape de mine. Sunt gelos pe fiecare picatura de ploaia care iti atinge pielea, iar fiecare raza de soare ce coboara spre zambetul tau ma face sa imi pierd firea. As vrea sa cred ca nu e gelozie, insa din pacate gandul catre tine e la fel de intens, iar visele mai aproape de suflet.
Sper cu fiecare dimineata in care ma trezesc ca o sa ma lasi sa iti ating buzele, ca o sa ma lasi sa ma joc cu parul tau si apoi o sa te lasi usor in bratele mele intr-un somn care sa ne trezeasca impreuna, visand, dorind si apoi zambind.
Stii ca afara acum ploua? In mansarda mea picaturile de apa lovesc ritmic acoperisul si cu fiecare ritmicitate ma pierd intr-un ocean de vibratie calma, de parca e o ploaie de vara. Stii, mie imi place ploaia asta, ma face sa ma simt fericit, pentru ca in ploaia de vara toate picaturile de apa sunt despre lacrimi ce curg de fericire, iar fiecare pala de vant ma lasa sa iti ating parul…sa iti simt respiratia calda si parfumul imbietor. Mi-e dor….mi-e dor de tine
marți, 23 septembrie 2025
Am sa ridic odata ochii spre cer…..
A inceput sa treaca un ropot de ploaie si parca sunetul nu mai era acelasi. Am visat din nou vantul acela ce se juca prin parul meu. Stii….am visat ca aveam parul lung…..am simtit ca parca eram iarasi liber si parca sunetul era acelasi.
Mi-e dor de razele de lumina ce luminau fata mea cand totul era curat. Mi-e dor de ochii tai. Am vazut o licarire atat de frumoasa….si am crezut ca in sinea ta spuneai lucruri frumoase…insa de pe buzele tale nu au zburat nici povesti de dragoste…si nici macar un tacut te iubesc. Am pierdut o lacrima intr-un desert din care speram sa ies azi. Eh… e si maine o zi. Speram insa ca azi sa pot rasufla ususrat sis a ridic privirea spre cer cu pumnii ridicati: mai invinsesem inca o data! …dar nu era asa. Stiam ca la sfarsitul zilei va fi frig si totusi nu gasisem nici o plapuma sa ma incalzeasca. Stii imi spusese mama ca mai avea una veche ascunsa in pod. Am urcat sa o caut si am dat acolo de amintiri. Am zambit si am adormit intre ele. Am amintiri frumoase si stiu ca atunci cand gongul va bate pentru ultima oara….voi zambi. Stiu ca ii voi arata mamei tot ce a fost frumos in filmul meu. De multe ori imi inchipui ca o sa imi zambeasca si o sa ma stranga in brate. Acuma, insa e rece…si ma gandesc la tine. Mi-e dor sa ma tii in brate si sa imi soptesti ceva la ureche. Mi-e dor sa ma saruti asa….invers si sa razi tare……mi-e dor sa ma privesti asa printre gene….si sa ma saruti patimas. Am simtit azi ca as vrea sa te privesc cum faci dus. Vroiam sa iti vad sanii tai goi cum se intaresc atunci cand ii privesc….si vroiam sa ii simt cum ma impung si cauta sa se apropie de mine.
As vrea sa privesc lumea prin ochii tai. As vrea sa simt lumea asa cum e ea, asa cum sunt eu. Si stii ce as face? Te-as saruta io primul.
Te-am asteptat azi sa ma suni….am fost foarte egoist, ins aam sperat ca ma vei suna sa imi auzi vocea sis a imi spui ca ….ti-e dor de mine. Am stat pana seara tarziu treaz si m-am gandit la tine, speram sa ma suni. Am citit o carte in care zicea ca dragostea e frumoasa atunci cand simti ca pentru ea ai da tot ce ai mai de pret. M-am gandit mult la ce am eu mai de pret in viata. Si mi-am dat seama ca nu am nimic, decat sufletul meu….si m-am gandit…..oare sa ti-l dau tie?
Am sa zbor si lacrimile mele vor cadea din cer. Am sa ating un nor si ploaia din inima mea se va preface in zapada..si eu voi zambi si voi cobori jos pe pamant ca sa incerc sap rind cu limba fulgii de nea…asa cum faceam in copilarie.
Am sa ii spun vantului sa bata tare ca zborul meu sa fie lin pe aripi…..si am sa simt cum el se joaca prin parul meu si imi sopteste la ureche ca nu o sa mai ploua. Am sa zambesc si am sa ii spun asa….intr-o doara….ca nu imi e frica si ca soarele va rasari curand. Am sa simt caldura primei raze de soare ce se va juca cu mine in dimineata asta. Am sa simt fiecare raza care va veni sa ni se alature…iar cand ziua va fi acolo sus pe cer..am sa adorm imbratisat de prietenii mei, razele de soare!
Oare din apa se va ridica vreodata focul? Oare zembetul se pierde in apa? Cum se vede un zambem pe sub apa?
Stii ce ma intrebam eu des? De unde vine puterea..si de fapt ce inseamna puterea….si stii la ce meditam eu….la fericire…cand simti ca esti fericit…..si de ce ploaia apare atat de obsedant in viata mea….si nu intotdeauna sub forma de lacrimi. Si mai vroiam sa iit spun ceva: stii….mi-ai facut inima sa bata mai tare. As vrea sa o faci sa zambeasca si sa planga in acelasi timp….cine stie..poate iasa…..
joi, 18 septembrie 2025
Cat e de frumoasa viata daca stai doar sa o privesti. Am vazut astazi o fata frumoasa care ii arata o inima iubitului care pleca cu autobuzul. Era asa de miscata de despartire incat as fi vrut sa ii spun ca maine o sa vie iarasi sa nu fie suparata. E frumos a iubi fara a sti macar a scrie versuri. E frumos sa inalti un zmeu si sa il privesti cum se duce, chiar daca el nu va mai fi niciodata la tau. E fumos sa vezi cum trece pe strada o femeie frumoasa si lasa in urma ei priviri intoarse. E mult mai frumos sa vezi copii cum se joaca si cum zambesc. E frumos sa zambesti sperand in ceva mai bun. Daca un zambet ar aduce mai aprope de viata un suflet ratacit ai zambi?
Au trecut ani peste primavara mea. Ploi au curs si au udat cu suferinta lor tot ce mai era de udat. Nu mai am de gand sa fac nimic pentru asta. Am sa intariu noaptea si am sa stau pana taziu seara. Am sa adaug in fiecare picatura putin mai mult alcool si am sa injur la meciuri ca un birjar. Am sa ma mint singur ca fac asta doar ca sa trec mai departe peste mine insumi. Stii…era seara si era tarziu cand mi s-au naruit visele. Nu vad de ce seara, tarziu ele nu ar putea renaste…..chiar intr-o poveste de iarna, sau de vara, sau primavara….cine stie…chiar toamna.
Daca nu ai reusit sa ma cunosti pana acum…ce rost ar mai aveade acum incolo. Visele mele sunt atat de calde si de frumoase, insa ele sunt in acelasi timp reci fara tine. E normal sa fie asa, ploile astea cad uneori si lasand raceala sa ma cuprinda uneori. Cred ca asa e scris sa te vad plecand. Am sa citesc in stele un viitor in care umbrele au sa capete forme iar ploaia de vara are sa vina inapoie mai plina de viata si mai datatoare de speranta. Am sa inchid ochii si am sa ma joc cu parul tau. Am sa iti ating fara si buzele calde am sa ti le imbratisez intr-un sarut. Stiu ca ma pricep bine la asta…insa e doar din cauza ta. Pentru ca esti frumoasa ca intotdeauna si pentru ca iti dau cate putin din inima mea cu fiecare sarut. Ca de obiceu..habar nu am cine esti, insa te visez mereu:)
