...mi-e sete...

....trece timpul in jurul meu..simt cum viata merge inainte..mi-e frica sa nu ma lase in spate si ma zbat sa o apuc...sa o prind...sa ii mai zambesc o data. De tare mult timp nu a mai plouat...si parca totul devin sec....atat de sec incat a inceput sa imi fie sete in fiecare seara... Acum cateva nopti m-am trezit pentru ca imi era foarte sete..am baut niste apa...si nu stiu de ce...ti-am simtit prezenta in camera mea....un fior rece mi-a strabatut spinarea...si a inceput sa imi fie frig. A doua zi...te-am sunat sa vad daca mai traiesti...imi era frica sa nu te fi pierdut...desi...esti atat de departe. In continuare imi e sete...nu te mai simt pe aici...si caut insemnatatea acestui sentiment de sete...

arsita....

daca vantul ar bate si furtuna ar deschide noaptea asta...ar face-o doar pentru ca e din ce in ce mai rece in anumite suflete...si pentru ca....e tarziu de tot ca sa mai poti intoarce vara din ochii tai..
as vrea sa simt caldura arzatoare pe obrazul meu ...as vrea sa vad cum vantul care adie usor iti ridica fusta si tu te rusinezi...as vrea sa te aud razand in hohote...as vrea sa te vad zambind si as vrea sa ma saruti...as vrea sa simt buzele tale ...as vrea sa iti simt parfumul aproape de mine....incat sa il tin minte toata noaptea....as vrea sa te tin in brate...sa te strang tare la pieptul meu si sa iti spun ca imi esti draga...

nu stiu pe de-a intregul cine esti...dar stiu ca as vrea sa te sarut!

...

Era o foaie alba…si parca fiecare cuvant pe care il asterneam cuminte nu facea decat sa murdareasca puritatea existenta…..ma simteam vinovat si m-as fi oprit…insa vroiam sa spun tot ce simt sa deschid acea portita a sufletului care sa ingame: mi-e dor!

...frantura de vis...

...am inceput odata sa visez si parca visele au prins putin radacini...am visat odata ca traiam un vis frumos.
Hmm.. daca ploaia ar putea sa spele din rautatea asta...si daca sufletele s-ar putea deschide precum se deschid uneori florile...cred ca visul meu ar fi devenit realitate...sau poate macar in inima mea....

...daca sufar dupa visul asta? probabil ca da da nu vreau sa vad asta....daca as lasa sufletul sa planga...s-ar porni iarasi ploaia...insa am ales sa il fac sa taca acolo...singur....si poate odata va uita ....cine stie....

Uneori ma ridic din pat si raman cu ochii inchisi cateva minute.....visez...:) visez frumos....as vrea sa pot sa mai dorm putin si sa ma trezesc zambind....

Astept o ploaie care sa mai spele din visele mele indraznete......astept sa dorm..sperand sa pot visa ....macar ploaia...

„Care mai este viața ta măi Andrei”
Și am răspuns astfel la întrebarea prietenarului pe care nu-l mai văzusem de ceva vreme: „Viața mea?... probabil, un morman de vise...”

La început am ezitat a răspunde astfel...

...Dar, ce este un om fără vise? Mi-am spus în gând...
Chiar, ce este?

Pentru că data trecută am convenit că suntem „rezultatul acțiunilor și inacțiunilor noastre”, dar am omis visul...

citeam o declaratie a unui bun prieten al meu..un om mare cu un suflet si mai mare...de fapt omul caruia ii datorez acest blog.

ma regasesc in tot ce zice andrei.....ma regasesc mai departe de cuvinte intr-o singuratate de vise....de amagiri..si de dorinte...

BAFTA Andrei ...fii sigur ca noaptea ca un sfetnic bun...ne va da si vise frumoase....si poate.....unele se vor si indeplini.....DOAMNE AJUTA!

undeva departe de toate relele din lume este un nor care te poarta peste ganduri rele....te poarta peste noapte si te duce undeva...intr-un loc in care lumina te scalda si te incalzeste.....undeva....acolo...vreau sa ma trezesc...

Fly me to the moon

daca zborul ar fi un motiv de bucurie atunci as vrea sa imi creasca aripi si sa zbor prin ploaie...sa nu mi se ude niciodata aripile si sa ajung undeva sus departe de unde sa va vad pe toti