Prea devreme

Am visat un calm infinit. O boare de raceala care sa trezeasca molesala caldurii inimi. Am uitat sa ma indragostesc azi, poate o sa o fac maine. E frumos sa vezi frumos, e ciudat sa nu te poti indragosti, pentru ca ai uitat… Uneori un zambet poate aduce soare si culmea ca l-am vazut zambind. Imi place sa ma pierd in ochii tai mari. Vreau sa ating vanturile cand o sa zbor spre inima ta, insa azi am sa mai beau un pahar cu vin.

Cuvinte, vise, amintiri, ceaiuri....si o tigara de foi.

Au disparut cuvintele din pozele mele. Au plecat undeva unde culorile s-au pierdut intr-un sepia tarziu. Am sa le caut printre lacrimi de roua dimineata cand soarele rasare.
Am inchis ochii si am adormit cu gandul la soare si la cald. In casa era asa de frig incat sub patura m-a cuprins o stare de placere….apoi somn. M-am trezit si in jurul meu era frig, atat de frig. Am incalzit in casa desi era o stare placuta, paote doar eu o simteam asa, poate doar raceala din sufletul meu faceau in asa fel sentimentele din jurul meu. Am zambit, eram doar acelasi eu. Mi-am aprins o tigara de foi si m-am uitat indelung la ea. Am tras cu nesat si am asteptat ca fumul sa intre prin mine….am lasat sa iasa apoi fumul si l-am privit cum urca. Mi-e teama ca am sa ma pierd din nou. Pentru a nu stiu cata oara … si acelasi leac, in aceiasi camaruta, in acelasi fisier. Am aprins un foc care nu il voi putea stinge niciodata…
Am privit cateva ore un punct fix. Nici nu stiu daca eram atent la ce se intampla in jurul meu. M-a trezit un sunet strident, era soneria si am lasat-o sa sune asa strident….nu asteptam pe nimeni, dare a suna si parca ma trezea din amortirea mea, din letargia viselor desarte la care ma inhamasem in duminica asta. Apoi, s-a oprit….si iarasi liniste. Am zambit. E frumos in linistea mea si e cald.
Mi-am facut un ceai si am tinut paharul in mana gandindu-ma la mine. Ceaiul s-a racit si gandurile mele inca zboara. Daca ar fi pace ele s-ar mai intoarce inapoie, insa imi e frica ca se vor rataci si azi…pacat, era o duminica frumoasa…

...

Ma voi intoarce intr-o zi /.....sa caut ploaia ta, sa stii!

Stiu sa tac cateodata cand ploua. Stiu sa plang insa de cele mai multe ori. Pentru ca afara e ceata acum stau nedumerit. Ma ingana seara ce parca ma vrea adormit. M-am gandit la multe mama si mi-am dat seama ca imi e dor de timp. Nu de cel care este si nici de cel ce va veni….ci de cel ce a plecat si a ras asa zglobiu lasandu-ma in urma sa. Nu ca as fi vrut sa il intorc inapoie…ci doar ca il vroiam oprit. Oprit ca sa pot iubi. As fi intors fata spre ea si i-as zambi. Ea zambeste asa de frumos, asa de luminos incat imi e dor de soare. Ploaia cade insa si zilele senine s-au dus. Seara si-a capatat lumina ei si parca imi e dor sa adorm sis a privesc iarasi zambind spre dimineata. Mi-e dor mama sa pot dormi asa cum dormeam uneori, iar soarele sa fie cald si noaptea zambareata. De multe ori ma gandeam cat de mult as fi vrut sa o sarut. Sa fie a mea doar pentru cateva clipe in care doar sa o sarut…sa ii simt buzele calde si tacute. Sa nu ne spunem cuvinte ci doar sa ne aitngem usor fiintele – asa de usor incat sa adormim intr-o clipa eternal pe care sa o pastram in suflet si azi si maine si asa pana cand ploaia ne va desparti.

Uneori cand se termina seara somnul nu poate fi cel mai bun sfetnic. Am lasat sa cada peste mine o seara ca si o perdea de vise nemaintalnite, uneori reci, alteori confuze. Am ales insa sa nu inchid ochii, ci sa ii tin deschisi. Am ales sa nu privesc la neinsemnatatea cuvantului ci sa ridic privirea spre zare. Am ales sa tac desi aveam atat de multe sa spun. Am crezut ca inteleg lumea si ca uneori confuzia vine din disfunctie...sau nu:)
Stii, dintre toate serile in care am vorbit, tacerea asta nu m-a linistit cum speram, ba mai mult, m-a facut sa nu te uit, desi imi doream, imi doresc asta cu atat de multa ardoare. Poate ma intrebi de ce. Hmm...poate ca uitarea asta ma face sa pot inchide ochii sa visez. Uneori visele mele isi pierd din esenta, alteori simt ca imaginatia mea nu mai e ce a fost. Stau si ma gandesc ca poate caut prea mult in imaginatie ce nu gasesc in realitate.
Ma gandesc la tine, inca de la amiaza. Am inceput sa citesc postari doar ca sa te am aproape. Stiu ca si asa ai plecat atat de departe incat poate ca incep sa te uit, probabil ca razboiul asta e cu mine insumi. O parte din mine nu vrea sa te uite si se incapataneaza sa priveasca pozele tale cu marea pe fundal.
M-am oprit putin din scris.....am zambit. Ascultam doar niste versuri proaste. Proaste dar interesant de bine amestecate intr-o rima fara sens, cu un ritm ciudat, impersonal si chiar rece, insa sunau atat de aproape de sufletul meu. Stii, imi dau seama ca nu stiu scrie poezii. Pornisem o poezie pentru tine. Ma opresc acum....am sa caut cuvinte intr-o amestecare ireal de normala....si paote ca maine am sa ti le impartesesc in impropriul spatiu virtual ce ne desparte.

..e cald la mine in suflet

A venit o toamna sau o vara aproape de inima mea. Sunt acelasi singur cu mine insumi ....acelasi langa care o femeie rezista asa de putin....poate ca e asa de bine langa mine incat le gonesc. Ma tem ca am sa ma pierd intr-o clipa care se va repeta la nesfarsit. De multe ori ma vad intr-o zi care se repeta cu acelasi scenariu. Ma regasesc de fiecare data la fel.....si cu lacrimi in ochi si cu zambet pe buze. Acelasi romantic si iubitor de muzica.
Azi....ascultam o piesa si ma gandeam la mine. M-am saturat sa ma gandesc la tine....in definitiv, esti doar o prelungire a mea, poate a unui eu pe care l-am transformat voit intr-o parte din mine. Ma apropii de visele mele si astept sa vina vara. Azi ma gandeam ca as vrea sa plec in vacanta....pe muzica de Alifantis sa ma plimb pe o plaja de vara....singur ....sa ascult apa cum se tanguie....si picioarele sa imi intre in nisip, sa ma afund incet pana la glezne si sa ii multumesc zilei ca inca mai imi da din nectarul ei inca un pahar. Vreau sa savurez amintirea ta si privirea mea sa se desfete cu un apus care intarzie doar pentru mine. As vrea sa raman ...chiar daca a doua zi e un nou capitol in viata mea si probabil ca incepe o zi rece, o dimineata friguroasa, insa frumoasa in rasaritul ei. Oare ce culoare are dimineata dupa o seara in care asfintitul a fost calm?
Ma gandesc daca undeva departe de tot si de toate mai existi. Daca apusul din viata ta mai rasare uneori dimineata, sau daca lumina asta calda te mai face sa iti dezgolesti umerii
Am sa adorm totusi....maine e o zi grea, e ziua in care incep din nou acelasi scenariu care imi spune: deschide ochii!

nici nu stiu daca nicaieri mai e o varianta...

Am visat la o eternitate efemera. Am crezut ca e efemera pentru ca simteam o durere la tampla. Uneori cand tampla se zbate, mi se pare ca vaietul asta nemangaiat e doar o prelungire de dureri surde a unei inimi nesatisfacute de bataia perfecta. Mi-e frica de eternitatea clipei. Stiu ca undeva m-am pierdut intr-un ciclu de timp care ma pierde zi de zi in el si ma afunda in amintirea propriei zile. Ma gandesc la momentele care m-au durut si care mi-au trecut si probabil ca imi vor trece de fiecare data cand sfarsitul e aproape.
Daca ai stii ce usor se sting sunetele cand in jurul tau e liniste...
Ochii tai cand privesc asfintintul seara stiu ca clipesc..... si poate se umezesc. E frumos cand gasesc un pic din tine inauntrul meu. Stiu ca intr-o zi...te voi uita. Ma intreb oare ce rost am avut noi in lumea asta. Uneori cred ca a fost prea neinsemnat tot. Povestile cu tine nu o sa le uit niciodata....nu o sa uit tacerea si rasul tau.
Ma gandeam sa ma imbat cu gandul la tine sa vedem ce iese:)
Am reusit sa imi inec gandurile in amitiri si dragostea in eternitate. Daca nu mai credeam in liniste....cred ca am castigat-o acum