Radiohead - Creep

Nici nu mai ştiu dacă erai frumoasă

Şi nici în ce culori îţi sta mai bine,

Ştiu doar că amintirea nu mă lasă

Şi că mi-e imposibil fără tine.

Vizionez femei nenumărate,

Femei interesante mă mai sună,

Dar rece şi străin mă simt de toate

Şi nu mă văd cu ele împreună.

 

Nu pot nici să-mi explic întreaga dramă,

Care-a decurs din întâlnirea noastră,

Dar vechiul dor al dragostei mă cheamă

Şi tu îmi faci cu mâna la fereastră.

 

Subtile explicaţii cui i-aş cere?

Tot prostul face pe interesantul

Şi-n condamnarea asta la tăcere,

Mai conversez de-a surda, cu neantul.

 

Şi cum să transformăm iubirea-n ură,

De ce nu noi, ci solii să lucreze,

Şi să pătăm simţirea cea mai pură,

Punând incendiul tot în paranteze?

 

N-aş vrea să te-ndârjesc sau să te sperii,

Nici să te fac să te-ndoieşti de tine,

Dar eu te-am adorat fără criterii,

Estet bolnav, al patimii depline.

 

De dragul tău, am fost cu lumea-n luptă,

Te-am apărat de bârfe şi de crivăţ,

Şi după toată veghea ne-ntreruptă,

Cedez numai în lupta împotrivă-ţi.

 

Şi totuşi tu ai fost cea mai frumoasă,

La mine-n braţe îţi fusese bine,

Obsesia iubirii nu mă lasă

Şi-mi este imposibil fără tine.

(Mi-e imposibil fara tine - A. Paunescu)

Salut

Salut! Am ramas singur si gandurile mi-au zburat la tine! Oare esti bine, oare esti fericita? Oare mai zambesti?

Culori de care imi e dor...

De multe ori cand privesc lumea vad o parte din ea pe care eu o inteleg intr-un mod aparte. Poate uneori e doar in imaginatia mea si atunci traiesc o poveste frumoasa de fiecare data, sau poate e doar in mintea mea si privesc cu un zambet spre viitor. Am trecut prin parc si am vazut o rochita roz. Nu imi place rozul si nu am o atractie pentru el, de fapt mi se pare atat de feminine incat nu il inteleg. De multe ori insa culorile sunt doar locatii de fundal. Poate ca frumusetea cuvantului e palida, insa in ochii mei o simfonie de culori si de zambete a inceput sa cante si chiar sa zumzaie intr-un mod placut. Apoi a aparut ea. In frumusetea parcului asta superb un roz si-a facut aparitia. A fost feeric, feminin si ciudat. Nu poti sa zambesti daca prin viata nu ai simtit durerea asa de tare incat orice grimasa a buzelor sa iti fie invatatura de minte. Nu ai cum sa aprobi un zambet in puterea sa adevarata, decat atunci cand o sa vezi o frumusete roz. Am adormit parca un weekend visand la ce aveam in fata si nu aveam curaj sa spun mai mult. Nu am cautat niciodata sa o vad pe ea, am sperat doar ca odata ea va fi acolo in roz si eu de mana cu ea. M-am trezit cand era prea tarziu, de fapt asa sunt eu, un intarziat al culorilor vii. Stiu insa ca ma pricep destul de bine la culorile palide si fade. Am dezvoltat o mare apreciere a nonculorilor cu o ambiguitate pe care putini o inteleg, insa in tot noncolorismul asta se naste si idea de sentiment, care de ce nu…reprezinta o culoare frumoasa, nu intotdeauna la fel, insa e frumoasa. Daca rozul acesta face parte din viata mea? Nu stiu coloristic vorbind daca imi place asa de mult, insa in suflet o am aprope, asa de aproape incat i-as darui lumea la picioare, iar daca ea ar vrea as putea sa vopsesc luna in culoarea ei preferata, care poate fi chiar si roz. As ridica in slavi un cantec si l-as cobora in tacerea culorilor insa mi-e frica ca la amestecarea lor ma pot pierde. As vrea insa o mana de ajutor, cineva care se pricepe la rosu, alb si chiar la gri-ul meu. Iti multumesc ca existi culoare roz, uneori imi dai voie sa visez, alteori ma faci sa vad in alb si negru, apoi imi vine sa imi iau gri-ul ianpoie sis a plec, insa una peste alta…..e frumos sa visezi in alb si negru, in rosu, alb si chiar in roz.

...pentru ca visez tocmai cand ar trebui sa ma trezesc...

Azi am plans. am plans insa nu cu lacrimi ci cu vise. Am adormit gandindu-ma la tine la ochii tai si la buzele tale. Cateodata incerc sa te uit si sa sper ca o sa ma trezesc intr-o zi si sa pot sa visez catre altceva. Imi stai in vis si imi zambesti de fiecare data. Stii ca imi place zambetul tau? ...si mai imi place cand vorbesti, cred ca te-as asculta tot timpul. De multe ori vroiam sa te contrazic, insa asa de mult imi place muzicalitatea cuvintelor tale incat as adormi privindu-te si ascultandu-te cand spui verzi si uscate. Am adormit azi cu tine in gand si m-am trezit in vis plangand. Am sa adorm in seara asta si am sa privesc catre un cer care se stinge usor catre un intuneric cald de data asta. Am sa stau treaz pana cand noaptea ma va trimite la culcare si am sa te visez din nou. Imi e asa de dor de tine uneori incat de abia astept sa te intalnesc in vis.

Alifantis, Umbra

Uneori cuvintele sunt asa de reci cand te gandesti la frumusetea unui sentiment. Stau si ma intreb deseori de ce iubim. Daca viata ar fi frumoasa poate ca as fi incetat sa o iubesc. Nu as fi facut asta din prostie, ci doar din covalescenta. Pentru ca frumusetea vietii nu o gasesti pe taraba ci o castigi cand te iei la tranta cu lumea, cu frumusetea clipelor si cu rautatea oamenilor pe care sfarsesti a-i iubi.

Un zambet, asa....in soapta!

Daca ti-am deschis inima pentru o clipa a fost sa te vad zambind si sa iti fac chipul sa radieze de fericire. Nu stiu sa spun cuvinte mari, stiu doar sa imi daruiesc viata si iubirea in mainile tale. Stiu sa iti sarut clipa diminetii cu inima si sa iti ating pleoapele vietii cu sufletul meu. Nu mam nascut din foc si nu am fost zamislit in apa. Am invatat insa sa iubesc cu putere si sa vars lacrimi de durere. Am citit in foc si in apa ca iubirea nu e la vedere. Am zamislit din pamant si din aer un fel de iubire, o calda amintire de portelan nemaivazut care sa te insoteasca peste tot. As fi vrut sa iti fie pavaza si ajutor pentru zilele grele. Stiu insa ca undeva s-a rupt ceva si ai lasat sa cada jos un scut pentru un timp asa de scurt. As fi vrut sa lasi portita aia deschisa sa pot intra in sufletul tau. Tanjeam dupa caldura inimii tale si dupa fericirea din zambetul lacrimilor tacute. As fi stat sa privesc cu nesat cu vantul se joaca prin pletele tale si cum ti se inrosesc buzele tale cand ti-e cald. As fi privit anda in ochii tai sa ma pierd intr-un ocean de pace si liniste. Mie dor sa te vad zambind si sa caut lumina. Am sa privesc insa soarele....stiu ca una din razele sala te vor intoarce din drum cate mine. Stiu ca zambetul tau il pastrez in sulfet pentru intotdeauna!

Tudor Gheorghe: Mi-e frică, Doamne