Culori de care imi e dor...

De multe ori cand privesc lumea vad o parte din ea pe care eu o inteleg intr-un mod aparte. Poate uneori e doar in imaginatia mea si atunci traiesc o poveste frumoasa de fiecare data, sau poate e doar in mintea mea si privesc cu un zambet spre viitor. Am trecut prin parc si am vazut o rochita roz. Nu imi place rozul si nu am o atractie pentru el, de fapt mi se pare atat de feminine incat nu il inteleg. De multe ori insa culorile sunt doar locatii de fundal. Poate ca frumusetea cuvantului e palida, insa in ochii mei o simfonie de culori si de zambete a inceput sa cante si chiar sa zumzaie intr-un mod placut. Apoi a aparut ea. In frumusetea parcului asta superb un roz si-a facut aparitia. A fost feeric, feminin si ciudat. Nu poti sa zambesti daca prin viata nu ai simtit durerea asa de tare incat orice grimasa a buzelor sa iti fie invatatura de minte. Nu ai cum sa aprobi un zambet in puterea sa adevarata, decat atunci cand o sa vezi o frumusete roz. Am adormit parca un weekend visand la ce aveam in fata si nu aveam curaj sa spun mai mult. Nu am cautat niciodata sa o vad pe ea, am sperat doar ca odata ea va fi acolo in roz si eu de mana cu ea. M-am trezit cand era prea tarziu, de fapt asa sunt eu, un intarziat al culorilor vii. Stiu insa ca ma pricep destul de bine la culorile palide si fade. Am dezvoltat o mare apreciere a nonculorilor cu o ambiguitate pe care putini o inteleg, insa in tot noncolorismul asta se naste si idea de sentiment, care de ce nu…reprezinta o culoare frumoasa, nu intotdeauna la fel, insa e frumoasa. Daca rozul acesta face parte din viata mea? Nu stiu coloristic vorbind daca imi place asa de mult, insa in suflet o am aprope, asa de aproape incat i-as darui lumea la picioare, iar daca ea ar vrea as putea sa vopsesc luna in culoarea ei preferata, care poate fi chiar si roz. As ridica in slavi un cantec si l-as cobora in tacerea culorilor insa mi-e frica ca la amestecarea lor ma pot pierde. As vrea insa o mana de ajutor, cineva care se pricepe la rosu, alb si chiar la gri-ul meu. Iti multumesc ca existi culoare roz, uneori imi dai voie sa visez, alteori ma faci sa vad in alb si negru, apoi imi vine sa imi iau gri-ul ianpoie sis a plec, insa una peste alta…..e frumos sa visezi in alb si negru, in rosu, alb si chiar in roz.