orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare....sau pur adevarata....
orice material imi apartine..asa cum imi apartin toate franturile vietii mele.
Nici un text nu poate fi folosit fara aprobarea mea exclusiva!
Daca lumea s-ar opri pentru o clipa cred ca as inchide ochii si mi-as inchipui miscarea ei. M-as odihni apoi sub umbra unui copac, sau mai bine sub pacea si linistea soarelui arzator. As ridica privirea abia apoi ce ochii s-ar odihni cu linsitea acuta a surzeniei amintirilor. As apleca gura si as sorbi din izvorul de apa si as zambi cand as simti cat de rece poate fi.
Cred ca as cauta apoi sa vad de unde porneste lumeasi unde se opreste. Apoi as zbura deasupra tuturos si as canta, as canta asa de tare incat sa ma auda fiecare vietate. As plange si as rade si apoi as adormi din nou. As vrea sa ma trezesc cand totul o ia de la capat si sa va spun ce frumoasa e lumea, ce frumoasa e linistea naturii si ce calda e lumina soarelui. Daca nu distrugeti pamantul asta, poate ca invatati sa il iubiti!
Undeva pe un zid care imi sprijina scarile ce le urc zi e zi ca sa ma pun la somn sta o poza tare draga mie. E acolo in poza aia o viata de om. E acolo o prietenie care ne-a unit in momente grele, o fratie a muzicii care ne-a facu sa speram, sa murim si sa renastem pe ritmuri de rock.
Mi-e dor de tine prieten drag! Mai pastrez poza aia acolo, aproape de sufletul meu. O privesc uneori lung si zambesc, pentru ca alaturi de tine am zambit si chiar am ras in atatea momente memorabile ale vietii mele...
Uneori seara inante de somn, rememorez clipele asa de faine pe care le-am faurit impreuna. Inchid ochii si te vad razand cu dintii tai mari....si eu distrandu-m chiar si in momentele importante.
MI-e dor de ziua cand o sa imi iau o vacanta....o vacanta in care o sa ne vedem. Promite-mi ca o sa bem o bere impreuna si o sa depanam o viata ....
sâmbătă, 12 august 2023
un gand din inima pentru Coco <prof. Predescu>
Sprijin de la U Cluj În zilele petrecute la stadion, fanii giuleştenilor au avut parte de mai multe momente emoţionante. Ultimul a fost ieri, când pe porţile stadionului a intrat un bărbat trecut de 50 de ani. Purta pe cap o şapcă cu însemnele lui U Cluj şi a venit din Ardeal pentru un gest simbolic. „Voiam să ştiţi că sunt alături de voi”, le-a spus omul fanilor care încercau să se ferească de soarele puternic. După o discuţie de câteva minute, bărbatul pleca în aplauzele celor peste 20 de rapidişti.
„Incredibil ce suflet pot avea unii oameni”, gândesc cu voce tare fanii, iar paralela cu gestul suporterilor stelişti este inevitabilă. Sâmbătă seară, pe podul Giuleşti, câţiva fani despre care rapiştii cred că fac parte din Peluza Sud a Stelei au arborat un banner ironic: „Urlă foamea-n voi!”. Aşa e, urlă foamea, dar urlă pentru Rapid.
(Preluare www. prosport. ro)
A aparut de undeva si parca misterios isi ducea pasii cu greutate spre ei. Nu era lehamite si nici mila, era doar un respect pornit din suflet. Parul lui alb se rasfira cald de sub sapca rosie cu insemnele Universitatii. Batuse cale lunga si plina de rani, facuse un drum cum numai cei cu suflet mare pot sa isi ridice pasii. A pornit din inima Ardealului, acolo unde inca spiritul dreptatii ce l-am invatat de la Avram Iancu, inca mai dainuieste. Cel putin asa vrem sa credem. A plecat cu capul plecat si nu a umilinta ci a durere. A ridicat privirea din pamant ca sa mai uite de arsita care ne arde inimile patimase de un soare cu razele asa de frumoase care pornesc dintr-un U imens. A facut cu mana apoi spre masinile care goneau in graba lor spre cine stie ce vacante. A prins un loc intr-unul din miscatoarele lor tentacule. A stat cuminte si a asteptat ca drumul sa il duca acolo. Apoi cand a ajuns ajutat de bunul Dumnezeu si-a facut o cruce crestineasca si a pornit spre ei. In ochii lui se citea linistea calmul si bunul simt. S-a apropiat de ei si i-a privit ca un ardelean molcom, si-a dres cuvintele si le-a impartasit cauza. Ma gandesc ca trebuie sa simti durerea asa cum o simt ei. Indiferent de rivalitatea sportiva, durerea in iubire ne uneste. Strabunii nostri nu ne-au invatat sa uram asa cum se uraste in ziua de azi, nu ne-am invatat sa tinem ura asa cum se tine in ziua de azi, ei nu ne-au aratat drumuri gresite, ne-au invatat in schimb sa iubim si sa cinstim. Sufletul face diferenta dintre oameni, iar cei aflati in durere nu pot sa aiba decat un suflet frumos. Iti multumim batrane ca existi, iti multumim profesore ca vorbele tale merg la inima de fiecare data, chiar daca cateodata nu esti inteles pe deplin. Uitandu-ne in sufletul tau vedem istoria noastra dureroasa cu bune si rele cu caderi si cantece. Dascale, invata pe cei ce inca nu sunt invatati ca a iubi este cheia oricarei Uri, iar frumusetea noastra, a marii familii e unitatea.
Oare ce culoare are dimineata dupa o seara in care asfintitul a fost calm?
Ma gandesc daca undeva departe de tot si de toate mai existi. Daca apusul din viata ta mai rasare uneori dimineata, sau daca lumina asta calda te mai face sa iti dezgolesti umerii...
Adorm gandindu-ma ca undeva zambesti, iar rasul tau galagios e la fel de natural si bucura oamenii
Visez de atat de multe ori imbratisarea care m-a facut intreg...sper doar ca undeva ea mai pastreaza canva cumva cand lumea asta se va sfarsi un loc cald pentru mine
Daca lumea pleaca sa sti ca in jurul tau va fi tot timpul un suflet care sa iti incalzeasca sufletul. O inima va bate pentru tine cand vei avea nevoie si un zambet iti va insoti clipele, iar seara vei primi intotdeauna o imbratisare ca sa iti linisteasca noaptea
M-am uitat atent la poza ta. M-am uitat adanc in ochii tai…si m-am pierdut undeva visand. Esti frumoasa, stiam asta dar nu ai ochiii aia superbi de care ziceam. De fapt frumusetea ochilor tai sta in genele tale si in sprancene. Mai sta si in jurul ochilor. Poate de acolo izvoraste soarele, porneste expresia ta, si poate de acolo izvorasc sentimentele si zambetele. Pierdut in ochii tai si visand mi-am dat seama ca de fapt zambetele tale sunt pornite de la ochi, iar eu nu priveam unde trebuie. Mi-am dat seama pentru a mia oara ca nu esti frumosa, esti superba! Daca ar fi sa schimb ceva la tine, as schimba doar statusul relatiei. Nu stiu care ar fi cel mai dureros lucru, insa sunt sigur ca nu as putea sa respir dupa momentul cand ar trebui sa imi iau ramas bun de la tine!
Azi noapte m-am plimbat destul de mult si am privit cerul cu gandul la tine. Uneori cred ca zambetul asta al tau imi da fiori, dar de cele mai multe ori ma face sa zambesc si eu, imi insenineaza ziua. M-am uitat la castele si la poduri peste ele, am privit raurile si cetatile nepatrunse si am ales sa tac. Uneori tacerea e un semn de respect, alteori o prostie. Sa stii ca e frig afara, mult mai frig decat ieri.
Zicea cineva: Toate trec in viata....in timp insa. Desi stiu asta ma doare sufletul de fiecare data ca lucrurile nu sunt cum vreau eu. cum le concep si le manuiesc eu. O sa ma intorc in timp insa, de fiecare data si povestea mea o sa fie asa cum vreau eu, o poveste frumoasa in care eu o sa privesc stelele noaptea si tu o sa zambesti, in care mana o sa fie lipita de suflet, iar inima o sa bata puternic.
Soarele ardea si ma gandeam la o bere rece. De obicei nu beau, dar am vrut sa mai raman doar ca sa pot savura in liniste o bere cadou pentru sufletul meu. Asa stand intr-o relaxare care a inceput sa numere a treia bere....gandul mi-a zburat la o vara in urma cand fusesem plecat in alta tara. Incepusem in mintea mea sa fac comparatii iar berile ajungeau la 5 moment in care clatinandu-ma mi-am insirat pasii catre plaja. Vroiam sa fac o baie rece sa spal pacatul alcoolului consumat. Am ajuns in drumul catre mare, insa cortul dintr-o data parea mai ispititor. Asternand un cantec pe buze m-am plasat strategic la umbra de arsita o cortului vazand in treaca un bilet prins de cort cu o agrafa. Si acolo visele mi-au purtat mintile si cred ca printre pauzele de visaj am si cantat nitel.
Am visat ca eram pe scena si Robi se uita la mine razand. Sti, Robi fusese cel mai bun prieten al meu, omul alaturi de care visasem cativa ani buni din viata, cautare care ii daduse vietii mele un sens. ....lucram la o piesa. De fapt vroiam sa iti zic ca noi fiecare piesa o vedeam alaturi de istoria rockului. Puneam atat de mult suflet in fiecare piesa si o schimbam de 1000 de ori pana cand ajungeam de fiecare data sa revenim la versiunea 8881. Imi e dor de el, uneori cand sunt singur beau un pahar de tarie cu el si depanam amintiri, de fapt delirez plangand cautandu-mi prietenul prin amintiri. Sti, inca nu am avut taria sa ajung la mormantului lui. Cred ca o sa imi fie tare greu cand o sa pot sa ajung acolo.
Eram fericit in visul meu ca il vedeam pe Robi, de fapt stiu ca m-am indreptat repede catre el si l-am prins in brate si l-am strans cat toata durerea mea. M-am trezit parca cu o durere de cap si un gol mare in suflet. Auzeam in fundal ceva din Emeric Imre undeva departe la o terasa foarte indepartata. Ma felicitam pentru locul ales....era departe de tot si de abia mijea cate un sunet in serile tarzii. M-am uitat la ceas, era trecut de ora 1. Am stat asa in fund privind luna...cu picioarele adanc infipte in nisip si cu capul intre palme inca suferind.
Am vrut sa citesc biletul ala....deja uitasem de durerea de cap si era ora 2. Am aprins o lanterna ce mi-o luasem de pe drum, eram tare mandru de ea, vroiam de mult sa imi iau o lanterna de aia de cap.... Am aprins-o si am luat bietul bilet in mana, era tot mototolit, cred ca incercasem sa il mai citesc la incepututrile adormirii mele datorate impleticirii de pe drum.
Nu recunosteam scrisul insa stiam ca e de la ea. Imi scria frumos, parca putin aplecat spre dreapta: " Mi-ar fi placut sa luam micul dejun impreuna, te-am cautat cand eram la plaja dar nu erai acasa, la miezul noptii o sa fac baie goala in laguna, te astept acolo"
Am stat si am zabovit mult asupra biletului. Mi-am multumit ca am dormit la miezul noptii, de fapt chestia asta cu dezbracatul nu a fost niciodata pe placul meu si acum duc povara zilei petrecute departe in Grecia nud pe o plaja stancoasa. MIe de fapt mi-ar fi placut sa petrec altfel timpul cu tine. Eram un pic confuz...de fapt eu venisem sa imi incarc bateriile vlaguite de nebunia de la Cluj. Am ras galagios si m-am ridicat repede sa fug spre mare....cred ca nu a fost cea mai buna alegere deoarece o durere ascutita mi-a strapuns capul....un pic am ametit dar m-am indreptat totusi catre mare....chiar vroiam baia aia care mi-o promisesem dupa amiaza. In timp ce ma indreptam spre mare, mi-am dus mana sa fiu sigur ca sunt imbracat, apoi sovaitor insa in linie dreapta catre mare calauzit doar de lumina lunii
