joi, 4 noiembrie 2010


se apropie cu atata repeziciune ziua in care ...voi mai imbatrani cu un an
se duc clipele pe langa mine...si raman atat de multe dureri ....atat de incruntate si mai ales incrustate in sufletul meu....de multe ori uit sa rad...de multe ori ma gandesc sa dorm..sa visez...sa traiesc doar in vise...acolo lacrimile si ploaia nu vin asa des...
...mi-e dor de un zambet..atat de mult mi-e de dor de el incat de multe ori ma trezesc plangand
mi-e dor apoi de tine mama....atat de dor incat incep sa ma simt singur de fiecare data cand ma gandesc la tine...e rece....si e frig in viata mea.....poate e din cauza iernii..sau poate e din cauza caldurii care nu mai vine in inima mea. Am devenit rau mama.....atat de rau incat nu mai zambesc....si am uitat ce inseamna fericirea....stii mama....am incercat...dar nimic nu mai e cum a fost....oamenii sunt rai...atat de rai...si frigul e din ce in ce mai patrunzator....
...mi-e dor de noptile cand plangeam si imbratisam o perna....pentru ca atunci inca simteam....inca eram om.......
as vrea sa ploua ....si sa ma ude pana la piele....poate asa imi voi putea ascunde lacrimile care curg atat de tare in sufletul meu
...in noptile cand frigul ma cuprinde imi place sa visez cu ochii deschisi...si imi aduc aminte de tot ce era cald...de zambete...de lacrimi de fericire....
...as vrea sa ma plimb pe maul marii....sa aud tanguirea ei....si nisipul sa imi inconjoare picioarele....sa simt ca ma afund incet incet in el.....sa simt ca mi-e cald si visele mele sunt iarasi ce au fost...

Niciun comentariu: