Amintire cu ...o blonda

Sunt bolnav….simt ca viata mi se scurge printre degete si privesc cu cerul incepe incet sa scapere intr-un rosu aprins. Mi-e frica de faptul ca nu o sa mai avem aer sa respiram…mi-e frica ca am uitat sa iubim si asta ne va face din ce in ce mai adanciti in necunoastere si in tacere. Mi-e frica sa nu raman singur. Sa nu ratacesc singur pe strazi cautandu-te. Mi-e dor de clipe de liniste insa mi-e dor de tine.
Imi spunea cineva intr-o zi ca ploua si speram sa minta…insa afara ploua si parca am auzit cum radeai….exact asa cum erai in ploaie. Aveai atat de multa bucurie si viata ta era asa de calda. Stii..ma gandeam ca ar fi frumos sa te mai vad o data. As fi vrut sa te mai strang la piept si sa simt cum lacrimile tale curg pe obrazul meu. As fi vrut sa te mai aud odata cantand. Uneori mai cand cu tine in gand si muzica mi se pare asa de frumoasa…
Demult nu am mai fost in locul meu…si asta pentru ca a fost frig. Astept sa ajung acolo ca sa pot sa simt iarasi ca respir pentru a trai. Am simtit aseara cum locul acela ma cheama. As fi vrut sa ma duc asa…noaptea…insa ce rost are daca tu nu esti acolo…