uituc...

Nu stiam daca sa plang sau sa privesc cu admiratie….
Am decis sa tac…probabil ca in fata unui asemenea om….e mai bine sa te apleci si sa taci. E o frumusete interioara care se ascunde de durere. As vrea sa pot spune inteleg…insa complezenta mea nu isi are rostul. Ma uitam la cer si ma gandeam ca e greu uneori sa respiri aerul asta mai ales daca nu il meriti…si totusi inca lacrimi curg in sufletul meu. Mi-am amintit de o vara calda in care am zambit si in care mi-am construit un castel….era atat de frumos si turnuletele se ridicau cu un curaj nebanuit spre cer…am adus apa si am pus pe nisip ca sa il intaresc…si totusi am sa imi amintesc ce frumos era inainte. Am sa cer indurare cerului pentru nesabuinta de a trai insa iubesc viata. Poate ma iubesc mai mult pe mine..sau poate pe cei din jurul meu…sau poate ca doar iubesc sa fiu iubit. Vreau sa am parte de frumos si de iubire…insa ma uit zi de zi in jurul meu….poate ca e tarziu sa mai sper in romantism..si paote ca frumusetea a disparut demult…sau…mai e doar pentru prosti.
Mai am si acum in suflet amintirea unei ierni care a trecut cu un strat gros peste mine. Mai am si acum in minte imaginea ta si suspin la revederea pozei cu tine
Mai am si acum in privire ochii tai intipariti adand in ai mei
Mai am si acum pe buze un freamat usor de suspin si de zambet
Mai am si acum pe obraz o mangaiere calda
Si..inca nu simt ca mai traiesc sa simt trairea.
Am sa ma inalt in somn catre astre si am sa cer sa imi deschida poarta!
Am sa pot zbura nestingherit in lumea viselor cautand ……
Am uitat ce caut…si nici nu stiu ce as putea gasi