De multe ori m-am gandit ca as vrea sa mor. Cred ca am aprofundat si cum sa o fac….si cred ca cel mai mult mi-ar fi placut sa dispar asa deodata…si….ca si cum nu as fi fost lumea asta sa mearga inainte. Nu as vrea ca cineva sa sufere. Insa…mai sper ca o sa am liniste si ca sufletul meu o sa prinda putin din libertatea unui cuvant.
As vrea sa pot sa respir pace si inima mea sa tresalte de fericire. Stiu ca mai departe de un zgomot surd pe care il simt atat de adanc in sufletul meu…nu mai gasesc nimic.
Am stiut azi ca peste putin timp o sa invat sa fiu om….in toata spendoarea ideii. Stiu insa ca nu o sa fie asa….presimt, desi toate se indreapta spre un zambet, tind sa fiu acelasi suparacios si morocanos sentimental sa zic ca nu am incredere. Iarta-ma…sa stii ca de prea multa durere nu mai stiu sa apreciez nimic din ce e frumos ….eu doar ma prefac. Joc un rol la cum as vrea eu sa fiu, pentru ca in sufletul meu inca nu am calm. Totul acolo e atat de deranjat incat nici nu stiu cat timp o sa imi ia sa le asez toate in liniste. Stii….ma gandeam ca poate in viata greselile pe care le-am facut….se datoreaza si acestui lucru. Sa spun ca imi pare rau….viata ma va pedepsi asa cum stie ea de cuviinta, si eu..astept doar momentul. E o chestie de timp poate.
Am sa citesc o carte asa cum faceam pe vremuri pentru ca frumusetea sta in rima si in vers. Am sa citesc poezii pentru ca in linistea aceea o sa le pot auzi. As vrea sa ascult muzica si sa simt ca notele alea au fost facute pentru mine. Sa stiu ca portativul acela dupa care se canta poate sa imi aline sufletul si sa vindece orice rana. Simt ca undele ce vor veni imi vor face urechile fericite. Mi-e frica, pentru ca trebuie sa fiu pesimist in fierea mea ca voi uita sa aud si ca o sa caut cu mainile remurande vibratia tacuta a unui vers de poezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu