In MEMORIAM pentru acel dintre noi care merita o plecaciune plina de respect!

Vroiam ca sa plec catre tine o ultima poezie, un imn
ca voi sa iti spun: dintr-o mie tu nu esti un mim

cuvintele sunt prea sarace....si romanismul prea indepartat

ULTIMA CAFEA

Hai, Moarte, să bem o cafea Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea Şi mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu? De ce tot suspini şi oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua Dacă eu am să mor, ce cîştigi?
Ai venit să mă iei în persoană Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană Numai pe mine mă placi?
Hai să-ţi ghicesc în cafea E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.
Eşti tot timpul în criză de bani Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani? Eu te-nţeleg cel mai bine.
Lumea te aplaudă de departe În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte Să văd: după tine ce e?
Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine: Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

Corneliu Vadim Tudor
Noaptea de duminică spre luni 6 spre 7 septembie 2015