Amandoi am invatat sa ne iubim frumos
am crezut in viata si-n ce ne-a dat
si-am pastrat lumina de-nceput ce ne-a legat
ma cunosti tu m-ai ales voi fi mereu a ta
chiar de lumea nu ne va ierta
iti promit ca-ntotdeauna te voi ajuta

promit ca nu te voi uita
si daca n-ai sa fi cu mine
vei exista in viata mea
si-am sa ma rog sa-ti fie bine

peste ani ne vom regasi
mereu indragostiti
ne vom regasi si ne vom iubi
si-amandoi vom intelege viata cum e ea

Sunt singur, asa cum poate am vrut sa fiu mereu. Privesc in gol. De acum golul e etern. Ma uit la ochii mei si ii inchid. As vrea sa visez, insa visele au trecut de celalata parte, acum a ramas din mine doar un trecator, un etern visitor, trubadur. Am deschis ochii si mi-am privit hainele, sunt frumos imbracat, culorile sunt calde insa e rece totul in jur. As vrea sa imi iau ramas bun de la casa si incep sa ma plimb, ciudat, nici chiar scara nu mai scartie, de fapt plutesc, asa cum am vrut dintotdeauna. Ating lucrurile si ele se pierd in mna mea ca un fum. O sa imi fie dor sa dorm in patul asta, de as putea sa ma mai intind macar inca o data. Oricum e totul rece, mie nu mi-a placut niciodata frigul asta….
Trebuie sa plec acum…. Imi e greu sa ma despart de tot.
As vrea sa mai aud o data un ras, un zambet, o privire….poate alta data, acum a venit vremea sa plec. Nu urasc pe nimeni, iubesc eternitatea, asa cum am facut-o de fiecare data, insa imi place sa fiu singur….

Cautand ingerii....

Am plecat dintre oameni. Am luat un drum ratacit si am umblat sa caut ingerii. Prin ploaie am cautat lacrimi si prin vant adieri. Am ratacit atat de mult incat uneori cred ca era mai bine printre oameni. Imi vin lacrimile cand ma gandesc la drumul de intoarcere. E greu, pavat cu durere si nepasare. Mai am insa alegerea cealalta sa caut ingerii pe care probabil nu ii voi gasi niciodata, insa drumul merita mai mult decat destinatia.

Sa ierti o durere e ca si cum ai uita-o! E drept uneori uitam dureri si lacrimi si chiar oameni. Am adormit de fiecare data sperand sa nu mai trezesc nici in mintea mea si nici in amintirea mea oameni. SUnt oare un om rau? Poate ca da. Am incercat sa uit oameni si clipe si char locuri din durere. Uneori lacrimile nu tin cont de nimic. Uneori durerea se transforma din amintire. Am crezut in pruncie ca toate trec. Am afirmat de multe ori ca timpul le vindeca pe toate….si poate ca e asa.

Am inchis ochii si am privit spre un cer pe care mi-l imaginam doar eu. Am incercat sa nu plang. Am muscat in gol sperand sa nu uit. Stii, uneori imi e greu sa si visez. Eu uneori adorm. Chiar daca credeai ca visez de fiecare data iti reamintesc ca sunt doar un muritor, unul chiar al naibii de monoton. Dar imi place asa de mult sa visez…chiar si cu ochii deschisi. Poate ca realitatea pe care o creeaza odihna mintii mele e buna si ea la ceva…uneori la evadarea dintr-o realitate plicitsitoar, alteori dintr-o reverie proprie.
Am incercat sa tac si sa las tacerea sa creeze un spatiu intre mine si somn. Am zambit in incercarea neputincioasa a relativitatii. E prea puerila si plina de greseli. Tacerea mea e insa acuta uneori, asa de adanca, incat de mute ori ma pierd in ea. Imi vine sa strig, insa e frumos cand linistea iti cuprinde tacerea….se numeste momentul de aur.

Asculta linistea cerului si galagia facuta de susurul apei. Iarta clipa si tacerile, iarta ura si dragostea. Viseaza iubirea si singuratatea, uita trecutul si viitorul, lasa prezentul sa curga prin vene, aer si lacrimi si suflet. Mai presus de toate taci. Inchide ochii si iubeste acum! Clipele si tacerile au viata indelungata. Ura si iubirea construiesc castele de nisip, iar valul trecutului il sparge.

Lasa prezentul sa curga prin vene, aer si lacrimi si suflet

o minciuna care se repeta la nesfarsit....o tacere care ameninta sa cuvanteze

Am strabatut aceleasi locuri si am plans printre atatea ploi. Am oprit in locuri pe care altadata le-as fi evitat din prea multa graba. Am ales un cantec pentru fiecare ratacire de lacrimi si am acut pentru fiecare cuvant. Nu mai vreau sa umblu pe cararile astea. Ma dor atat de mult pasii astia in minciuna incat imi doresc sa pelc undeva departe de sunet, departe de ploi si lacrimi. Stiu ca am devenit dependent, insa mi-e greu sa respir minciuna care m-a inconjurat de atata timp. Nu am sa mai cer taceri ci doar o lume fara minciuni. Stii, aseara priveam cerul din mansarda mea si ma gandeam ca vara stelele se vor vedea mai bine, iar eu voi putea deschide geamul ca sa le privesc mai bine. Uneori stelele se nasc chiar sub privirea mea, alteori cad si caderea lor doare, asa de mult incat se zice ca trebuie sa iti spui o dorinta.
Am visat urat az noapte si vroiam sa ma prinzi in brate. M-am intors spre tine insa locul era gol, asa de gol si rece incat am inchis ochii. Vroiam sa te simt aproape, sa iti simt caldura si soaptele si mangaierile fierbinti. Azi am sa adorm mai repede, visele astea nu sunt datatoare de sperante…ci doar amagiri ale realului in imaginar.

Oare ce vroia sa spuna muzica? Oare versurile ratacite se nasc din lacrimi?
Priveam aseara la zapada care cadea tot mai mult peste curtea adormita. E ciudat insa nu imi era dor de atata alb. Visele nu mai sunt albe, iar zapada e doar rece.

Am privit aseara printer poze si am zambit mult. Esti uneori asa de frumosa. Imi era dor de tine si ti-am trimis un mesaj. Stiu ca l-ai citit si ai zambit cum faci de fiecare data cand te gandesti la mine. Imi place zambetul tau si buzele tale. Am adormit ascultand putina muzica si te-am visat. Esti la fel de sexy ….de fapt asa cum esti de fiecare data in visele mele!