Am strabatut aceleasi locuri si am plans printre atatea ploi. Am oprit in locuri pe care altadata le-as fi evitat din prea multa graba. Am ales un cantec pentru fiecare ratacire de lacrimi si am acut pentru fiecare cuvant. Nu mai vreau sa umblu pe cararile astea. Ma dor atat de mult pasii astia in minciuna incat imi doresc sa pelc undeva departe de sunet, departe de ploi si lacrimi. Stiu ca am devenit dependent, insa mi-e greu sa respir minciuna care m-a inconjurat de atata timp. Nu am sa mai cer taceri ci doar o lume fara minciuni. Stii, aseara priveam cerul din mansarda mea si ma gandeam ca vara stelele se vor vedea mai bine, iar eu voi putea deschide geamul ca sa le privesc mai bine. Uneori stelele se nasc chiar sub privirea mea, alteori cad si caderea lor doare, asa de mult incat se zice ca trebuie sa iti spui o dorinta.
Am visat urat az noapte si vroiam sa ma prinzi in brate. M-am intors spre tine insa locul era gol, asa de gol si rece incat am inchis ochii. Vroiam sa te simt aproape, sa iti simt caldura si soaptele si mangaierile fierbinti. Azi am sa adorm mai repede, visele astea nu sunt datatoare de sperante…ci doar amagiri ale realului in imaginar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu