Stefan Hrusca - Balada iubirii pierdute

Am urcat pe munte sa respir aerul curat, de fapt imi doream sa plec un pic departe de toata linistea orasului. Eram singur si priveam cat de aproape era cerul. As fi vrut sa fiu undeva departe...sa privesc la caldura unei imbratisari, caci singuratatea ma napadeste intr-un fel dureros. Am vrut de fapt sa plang undeva pe munte, singur cu sufletul deschis catre cer. Apoi, ca sa fie asa frumos a inceput sa ploua. Am zambit ca stiam ca esti acolo si te uiti la mine zambind. Doamne nu sunt eu in masura sa judec oamenii, insa te rog intoarce-te spre mine si nu pentru ca merit....ci tocmai ca nu merit atentia ta. Lasa-ma sa ridic privirea din pamant. Tanjesc dupa imbratisarea sufletului meu.