Am obosit. Am obosit atat de mult incat simt ca vreau sa inchid ochii pentru o perioada. Vreau sa dorm poate mult, asa de mult incat sa treaca. Ce sa treaca? Tu crezi ca eu mai stiu sa definesc starea asta a mea?
Tot ce stiu e ca vreau sa inchid ochii si sa ma desfat cu putina liniste. Dar oare linistea e ceea ce caut. Poate imi caut linistea mea in locul cel mai nepotrivit.
Uneori cred ca am nevoie de caldura. Am asteptat caldura asta sperand ca o sa fie mai bine, iar gandurile mele sa se lepede de zbucium. Sti ce e ciudat? E ca inca mai plang noaptea si somnul ma ia sa curme tanguirea sufletului. De ce? NU cred ca un raspuns poate sa stinga pasiunea durerii din suflet. nu au mai ramas bucati de suflet ci doar rebuturi nefunctionale, uneori chiar nepalpabile...ci doar existentiale, atat de neesential incat par anoste, chiar putin moarte. Te intrebi de ce putin moarte? NU are rost sa o faci, Moartea nu e datoare nimanui cu un raspuns. Am inchis ochii si lacrima mi-a curs brazdandu-mi fata...ea, lacrima mi-a raspuns intrebarii, pentru ca in drumul ei a deschis sufletul putin, ca o usa intredeschisa, insa indeajuns cat sa iasa putin din pachetul emotional care tanjeste sa urle acut, dureros si rece. Am crezut ca vrea sa cante ceva....de fapt am sperat asta. Cred ca uneori muzica imblanzeste sufletul. Dar oare aveam nevoie de asta? Un urlet melodic, dar rece....tanguitor dar anost, simplu dar asa de incurcat in propriile mreje sufletesti.
Am invatat de la tine trei lucruri.
Primul e unul de suflet, linistitor poate putin filosofic, cel care te inalta cu ochii inchisi si nu spre cer si spre esente de miros, uneori deschizator de umbre, sau chiar de miresme. Am invatat sa beau din ceai ca dintr-o cana cu suflet. NU stiu mare lucru din asta, doar cana aceea pe care o tin intre palme si pe care o miros intre reprizele de sorbit galagios...imi aduce aminte de tine.
Al doilea e despre comuniunea cu natura, la care inca mai lucrez...de fapt mi-e inca frica sa ies singur. ma simt asa de nelalocul meu sa ies fara suflet....
Al treilea e despre Dumnezeu, insa aici e doar despre mine si El, iar povestile mele sunt doar ale mele, departe de tot ce e rau, pentru ca acolo e esenta linistii si siropul dulce al deznadejdii
Ramane sa dorm, sa inchid ochii si sa visez poate....sper
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu